Un aspect interesant surprins de cei ce la Dilema Veche (nr.227, iunie 5-11) dovedeste pragmatismul francezilor in vremuri de criza. Statul francez percepe impozite mai mici familistilor si astfel cupluri care traiau in concubinaj decid sa se casatoreasca. La drept vorbind numai casatorie nu se cheama aceasta insa golul din portofel determina la actiuni de normalizare in ceea ce priveste legitimitatea unei relatii.

„Cînd, anul trecut, la băcănia din Les Ulis (Franţa) a crescut preţul baghetei pentru a treia oară în şase luni, Anne-Laure Renard şi Guy Talpot şi-au cumpărat un aparat de făcut pîine. Cînd motorina a devenit cea mai mare cheltuială făcută în luna ianuarie, au decis să vîndă unul dintre cele două automobile pe care le posedau. Acum, de cînd totul, începînd cu laptele pentru sugari pînă la desertul de ciocolată, nu face decît să ridice costurile vieţii, Renard – profesoară şi Talpot – poştaş şi-au propus să-şi schimbe radical stilul de viaţă: vor să se căsătorească pentru ca să plătească un impozit mai mic. (În Franţa, pînă la o anumită vîrstă, cuplurile căsătorite plătesc mai puţin la stat decît persoanele singure. În acest caz, criza a fost mai tare decît morala creştină – n.t.) «N-am crezut că o să ajung vreodată în situaţia asta, să socotesc fiecare cent şi dacă eu, ca profesoară, nu mă descurc, ce se fac alţii?» Nu sînt săraci, dar sînt nervoşi.

Dilema Veche nr.277