Postul creștin Credo TV a marcat împlinirea a 20 de ani de activitate printr-un eveniment aniversar desfășurat pe 21 martie, la SunGarden Golf & Spa Resort, Cluj. Evenimentul, descris de organizatori ca fiind unul plin de emoție și recunoștință, a reunit membri ai echipei, susținători și colaboratori ai televiziunii, ceea ce a creat un prilej de celebrare a celor două decenii de existența.
Reprezentanții Credo TV au transmis că momentul a fost „o onoare și o bucurie” de a interacționa cu o parte dintre oamenii care au susținut această lucrare de-a lungul anilor. În cei 20 de ani de existență, postul a acumulat numeroase realizări, reușind să ducă mesajul Evangheliei în casele a milioane de oameni din țară și din străinătate. Organizatorii au evidențiat că această perioadă a fost caracterizată de credință, speranță și sacrificii, dar și de o continuă purtare de grijă divină. Totodată, aceștia și-au exprimat recunoștința față de toți cei care au contribuit la dezvoltarea proiectului media, afirmând că își doresc să continue misiunea și în anii următori, împreună cu susținătorii lor.
Evenimentul aniversar a fost și un moment de reafirmare a direcției viitoare, sub mesajul: „Creștem împreună”.
by John and Lisa Bevere
„Isus a spus iudeilor care crezuseră în El: «Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți cu adevărat ucenicii Mei; veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi.»”
— Ioan 8:31–32
Un pas pe drumul nostru spre o relație intimă cu Dumnezeu este o relație adevărată și sinceră. Când cunoști adevărul, ești familiarizat în mod profund cu el. A cunoaște ceva înseamnă mai mult decât simpla recunoaștere a existenței lui. Implică o relație. Concordanța biblică Strong’s Exhaustive Concordance definește termenul „a cunoaște”, așa cum apare în acest verset, ca fiind „o cunoaștere profundă, cu multe aplicații și implicații; o atașare de adevăr nu doar la nivel mental, schimbând percepțiile noastre la un singur nivel, ci una care pătrunde până ajunge în fiecare parte a ființei noastre”. Așa se întâmplă atunci când adevărul devine parte din noi. Avem nevoie să cunoaștem adevărul cu o intimitate mai profundă decât am cunoscut minciuna. La un moment dat am trăit sub puterea minciunilor și ele ne-au captivat. Dacă trăim în adevăr, el ne va elibera. A cunoaște adevărul înseamnă a trăi adevărul. Adevărul pe care îl trăim este cel care ne face liberi. Adevărul pătrunde mai adânc și ajunge mai departe decât minciuna, risipind prin lumina lui orice întuneric care se ascunde în zonele îndepărtate ale sufletului nostru. Doar cunoașterea adevărului nu este suficientă. Avem nevoie de o relație cu adevărul. Întrebarea nu mai este „Ce este adevărul?”, ci „Cine este adevărul?”. Eu (Lisa) sunt căsătorită, iar deși alții pot ști despre soțul meu sau îl pot cunoaște la anumite niveluri, nu îl vor cunoaște niciodată în același mod sau la aceeași profunzime ca mine. Ei îl pot cunoaște pe John Bevere ca prieten, slujitor, autor, angajator sau tată. Dar doar eu îl cunosc la nivelul intim și personal de soț. Aceasta este relația noastră. Deși alții îl cunosc prin ceea ce face, eu îl cunosc pe John Bevere prin ceea ce este el. Noi suntem una. Pe drumul nostru spre o intimitate mai profundă cu Tatăl Dumnezeu, trebuie să devenim una cu adevărul, pentru că la un moment dat am fost una cu minciuna. Cine este adevărul? Isus a răspuns: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). Isus Hristos este calea pe care o căutăm. El este adevărul care ne face liberi. El este viața după care tânjim. Poate chiar acum te întrebi: „Eu Îl cunosc, dar nu mă simt liber. Mă simt captiv!” Uneori El permite captivitatea pentru a deveni o invitație de a-L experimenta la un nivel mai profund. El te atrage mai aproape de El. Vrea să fie însoțitorul și Domnul tău în călătoria de la captivitate la libertate. Nu vrea să încerci din nou prin propria ta putere. Ai încercat deja și ai eșuat. De multe ori este mai ușor să acceptăm minciuna decât adevărul. O minciună este ușor urmată de alta și apoi de alta. Dar minciuna se oprește atunci când este descoperit adevărul. Adevărul este singurul mijloc prin care se oprește progresia minciunii. Când suntem bombardați constant cu minciuni, începem să le credem. La fel, atunci când minciunile sunt repetate mult timp, atât de către alții cât și de către noi înșine, ajungem să le credem și începem să ne îndoim de adevăr. Dumnezeu oferă adevărul oricui se întoarce la El și îl caută. Adevărul a costat însăși viața Fiului lui Dumnezeu, Isus. El îi cheamă liber pe toți cei care au urechi de auzit. El dorește slava pentru această eliberare și pentru această întoarcere la intimitate. Tot ce cere de la tine este un nivel mai profund de predare față de adevăr, o supunere a voinței tale față de voința Lui. Oprește-te pentru un moment în călătoria ta prin pustiu și roagă rugăciunea de mai jos pentru a-ți deschide inima față de adevărul lui Dumnezeu.
Privește cu sinceritate și cercetează-ți sufletul în ceea ce privește relația ta cu Tatăl ceresc. Este ea bazată pe minciună sau pe adevăr? Ia astăzi hotărârea de a permite minții și inimii tale să fie pătrunse de Cuvântul adevărului lui Dumnezeu.
Isuse, Te-am cunoscut ca Mântuitor, Învățător și Domn. Îți cer să mi Te descoperi ca Adevărul. Lasă ca această lumină să străpungă întunericul minciunii. Tu ești Cuvântul făcut trup. Pe măsură ce mă supun Cuvântului Tău, fă-l să devină realitate vie în mine. Te primesc pe Tine și cuvintele Tale ca autoritatea finală și supremă în viața mea. Deschide-mi ochii ca să Te pot vedea și, văzându-Te, voi vedea Adevărul. În Numele Tău, amin.
Evenimentul va avea loc miercuri, 25 martie 2026, la Biserica Penticostală „Emanuel” din Suceava, situată în cartierul Burdujeni. Potrivit invitației oficiale, programul va include o sesiune administrativă și financiară, urmată de un timp de rugăciune. Tema principală a întâlnirii va fi „Administrația financiară în cadrul bisericii”, prezentată de pastorii Cornel Ciobanu și Aurel Gherasim. Întâlnirea se dorește a fi un prilej de părtășie și consolidare a activității administrative în cadrul bisericilor din regiune.
În fiecare an, pe 21 martie, este sărbătorită Ziua Mondială a Poeziei, o zi dedicată frumuseții cuvintelor și poeziei capabila de a exprima cele mai profunde emoții ale omului. Această sărbătoare a fost instituită de UNESCO în anul 1999, cu scopul de a promova lectura, scrierea și predarea poeziei în întreaga lume. Poezia este văzută ca o formă de artă universală, care unește culturi, limbi și generații.
Ticu Leontescu (vol. E toamnă în Eden, Editura Eubeea, Timișoara, 2008
Ticu Leontescu(vol. Plâns transfigurat, Editura Marineasa, Timișoara, 2005
Astăzi se încheie ediția din acest an a inițiativei internaționale „30 de Zile de Rugăciune pentru Lumea Musulmană”, un demers spiritual desfășurat anual, de mai bine de 30 de ani, în rândul comunităților creștine din întreaga lume. Programul este organizat în mod tradițional în paralel cu perioada Ramadanului, fiind dedicat rugăciunii pentru popoarele musulmane și promovării unei atitudini de respect, înțelegere și iubire față de acestea. Inițiativa a avut, încă de la început, scopul de a educa și încuraja creștinii să se roage pentru musulmani ca un act de iubire, înțelegând provocările cu care aceștia se confruntă și cerând intervenția divină în viețile lor. Organizatorii subliniază că, de-a lungul anilor, rugăciunile au fost însoțite de schimbări vizibile în unele comunități musulmane. Ghidul din 2026 evidențiază o evoluție semnificativă: apariția unui număr tot mai mare de credincioși proveniți din medii musulmane, care împărtășesc mesajul creștin în propriile comunități. Unii dintre aceștia au ales să renunțe la carierele lor pentru a se dedica în totalitate acestei misiuni, în timp ce alții continuă să fie martori ai credinței lor în viața de zi cu zi, la locul de muncă sau în familie. Totodată, organizatorii atrag atenția că mulți dintre acești credincioși se confruntă cu persecuții din cauza convingerilor lor religioase. Cu toate acestea, ei sunt considerați „colaboratori ai lui Dumnezeu”, iar participanții la program sunt încurajați să îi sprijine prin rugăciune. Un alt aspect subliniat în materialele oficiale este schimbarea de perspectivă: dacă în urmă cu trei decenii nu existau credincioși creștini în multe dintre grupurile etnice pentru care se rosteau rugăciuni, în prezent există forme de comunitate creștină în fiecare dintre aceste grupuri incluse în ghidul din acest an. Mesajul central al campaniei rămâne unul axat pe iubire și demnitate umană. Organizatorii afirmă că fiecare persoană, indiferent de religie, este creată după chipul lui Dumnezeu și are o valoare inestimabilă. În acest sens, rugăciunea pentru musulmani este prezentată ca o expresie a poruncii creștine de a-ți iubi aproapele. De asemenea, inițiativa respinge orice formă de judecată, teamă sau ostilitate, încurajând o abordare bazată pe smerenie, compasiune și respect. Participanții sunt îndemnați să se roage nu doar pentru indivizi, ci și pentru familiile, comunitățile și grupurile etnice din care aceștia fac parte.
Încheierea ediției din acest an marchează nu doar finalul unei perioade de 30 de zile de rugăciune, ci și continuitatea unui efort global care, potrivit organizatorilor, a contribuit la transformări spirituale semnificative și la o mai bună înțelegere între comunități religioase diferite.
by John and Lisa Bevere
„A doua zi… când mulțimea a văzut că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au urcat în bărci și au mers la Capernaum ca să-L caute. L-au găsit pe celălalt țărm al lacului și L-au întrebat: «Învățătorule, când ai ajuns aici?» Isus le-a răspuns: «Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutați nu pentru că ați văzut semnele, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat.»”
— Ioan 6:22–26
Mulțimi de oameni au venit să-L caute pe Isus. Când, în cele din urmă, L-au găsit, El i-a privit și a înțeles motivul pentru care Îl căutau. Nu pentru că văzuseră semnele miraculoase făcute de Isus. Ei Îl căutau pentru că mâncaseră și se săturaseră. Scopul semnelor este să ofere direcție sau informație. Semnele miraculoase pe care le-a făcut Isus ar fi putut să le arate oamenilor realitatea uimitoare că El era Mesia lor. Dar Isus știa că mulțimile nu Îl căutau din cauza semnelor și minunilor; oamenii aceștia voiau doar să-și umple stomacul flămând. Ei doreau mai mult ceea ce le putea oferi El decât să-L cunoască pe El. Prea des Îl căutăm pe Isus din motive greșite. În mod egoist urmărim doar beneficiile și binecuvântările Lui, în loc să-L căutăm din dragoste și dorință după El. Fără să ne dăm seama, uneori Îl folosim pe Isus și Îl reducem la o resursă într-un timp de nevoie. Poate că ai cunoscut pe cineva care te contactează doar atunci când are nevoie sau dorește ceva de la tine. Sau, și mai rău, ai avut vreodată pe cineva care a căutat prietenia ta, iar mai târziu ai descoperit că motivul lui era să obțină ceva ce tu ai? Poate această persoană își dorea influența ta, banii tăi, bunurile tale sau poziția ta. În realitate, acea persoană nu avea o preocupare sau o dragoste autentică pentru tine — totuși, pentru o vreme, ai servit scopului ei. Dacă ai întâlnit astfel de „prieteni”, știi cum se simte să fii folosit. Această atitudine egoistă a pătruns în societatea noastră — chiar și în biserică. Uneori cuplurile se căsătoresc din motive egoiste. Nu realizează că mariajul este un legământ al dragostei — nu un contract. Se căsătoresc pentru ceea ce poate face partenerul pentru ei, iar dacă acesta nu le mai îndeplinește așteptările, caută un alt partener. Mulți creștini trăiesc o nemulțumire crescândă, iar dragostea lor s-a răcit. Ei Îi slujesc Domnului pentru ceea ce poate face pentru ei — nu din dragoste pentru ceea ce este El. Atâta timp cât Dumnezeu le împlinește dorințele, sunt fericiți și entuziasmați. Dar când intră într-o perioadă „uscată”, se descoperă adevăratele motive ale inimii lor. Ori de câte ori centrul este sinele, vor începe plângerile. Să ne gândim la copiii lui Israel din Vechiul Testament. După plăgile din Egipt, au scăpat. Faraon și armata lui puternică i-au urmărit ca să-i readucă în sclavie. Domnul a despărțit Marea Roșie, iar poporul a trecut pe uscat. Astfel, Domnul Și-a eliberat poporul din mâna lui Faraon. Scriptura spune: „Atunci Maria, prorocița, sora lui Aaron, a luat un tamburin și toate femeile au ieșit după ea cu tamburine și dansuri. Maria cânta: «Cântați Domnului, căci Și-a arătat slava; a aruncat în mare pe cal și pe călăreț.»” (Exodul 15:20–21). Oamenii aceștia sărbătoreau pentru că erau copleșiți de bunătatea și măreția lui Dumnezeu. Totuși, doar trei zile mai târziu, în pustia Șur, au găsit ape amare și au început să murmure împotriva lui Moise și a conducerii lui. Moise a răspuns: „Cârtirile voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotriva Domnului” (Exodul 16:8). Greutățile lor au scos la iveală dragostea lor pentru sine, care i-a împiedicat să-L cunoască pe Dumnezeu în mod intim. În mijlocul experiențelor noastre din pustiu, inimile noastre ar trebui să se întoarcă de la sine și să se îndrepte spre căutarea Domnului.
Care este motivația ta pentru a-L căuta pe Isus? Este doar pentru propriul interes sau pentru că dorești o relație intimă cu El? Dacă motivația ta este în mare parte egoistă, pocăiește-te și îndreaptă-ți inima spre dorințele inimii Lui.
Doamne, am nevoie de Tine în fiecare oră a fiecărei zile. Umple-mi viața cu dragostea, părtășia și prezența Ta. Vreau să Te caut ca un copil care Te iubește și Te adoră. Recunosc că de multe ori motivația mea în a Te căuta a fost să cer în mod egoist o binecuvântare după alta. Curăță-mi inima de egoism. Doamne, Tu îmi cunoști inima și nevoile. Îți încredințez toate aceste nevoi și dorințe în mâinile Tale.
Astăzi îmi voi schimba atitudinea și Te voi căuta ca un copil iubitor. Acordă-mi inima să cânte lauda Ta. Umple-mă cu dragostea Ta, ca să fiu o mărturie vie a dragostei Tale. Folosește-mă astăzi ca să-i iubesc pe alții și să Te iubesc pe Tine. În Numele lui Isus mă rog, amin.
Sursa foto: https://www.facebook.com/titus.corlatean.official
Senatorul român Titus Corlățean a adus în discuție cazul a două fete ale unei familii de români aflate în Suedia în cadrul unei întâlniri oficiale dintre delegația parlamentară a României la Forumul Parlamentar Global al Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și reprezentanți ai Parlamentului suedez. Potrivit senatorului, discuțiile au vizat în principal subiecte importante pentru România, în contextul candidaturii țării noastre la OCDE și al obiectivului de aderare după luna iunie 2026. În paralel însă, Corlățean a prezentat parlamentarilor suedezi situația pe care o consideră dramatică a familiei româno-suedeze Samson. Senatorul susține că cele două fete ale familiei, Sara și Tiana, au fost luate de serviciile sociale suedeze în urmă cu mai bine de trei ani și nu au fost returnate părinților, în ciuda solicitărilor formulate de statul român. În opinia sa, autoritățile suedeze refuză repatrierea copiilor și reunificarea familiei. Mai mult, Corlățean afirmă că părinții ar fi fost informați recent printr-o adresă oficială că nu vor mai avea voie să se întâlnească cu fiicele lor. Potrivit senatorului, autoritățile suedeze ar intenționa chiar să le schimbe numele celor două fete. În declarațiile sale, senatorul român a criticat dur serviciile sociale din comuna suedeză Hässleholm, pe care le acuză că au depășit limitele acceptabile în gestionarea cazului. El a invocat și precedente similare, precum cazul familiei Bodnariu din Norvegia, gestionat în trecut de serviciul social norvegian Barnevernet. Corlățean a reamintit că, în acel context, el și fostul parlamentar Ben-Oni Ardelean au criticat public modul de intervenție al instituției norvegiene, afirmând că practicile acesteia seamănă cu cele ale unui „Gestapo modern”. Senatorul susține că situația fetelor ar fi una extrem de gravă și că una dintre ele ar fi avut mai multe tentative de suicid, motiv pentru care a decis să publice inclusiv o fotografie a unei astfel de tentative. Totodată, Corlățean a reproșat autorităților suedeze lipsa de reciprocitate în relația cu România, menționând că a sprijinit anterior demersurile diplomatice pentru deblocarea aderării Suediei la NATO în dialogul cu omologi din Ungaria și Turcia.
În final, senatorul a transmis un mesaj ferm autorităților suedeze, cerând returnarea copiilor către părinți și către statul român. „Nu ne vom opri până când copiii nu vor fi înapoiați părinților și României”, a declarat acesta.
Suceava Evanghelica 