Mă numesc Marius Bodnariu. Sunt tatăl din cazul Naustdal, Norvegia. Sursă principală de inspirație a filmului Fjord al regizorului Cristian Mungiu, câștgător al premiului Palm d’Or la Cannes 2026 și nominalizat pentru Premiul Oscar. Poate că unii dintre jurnaliștii suedezi de la Dagen nu știu cine sunt. Însă colegii lor norvegieni știu. În noiembrie 2015, Barnevernet – serviciile de protecție a copilului din Norvegia – ne-au luat cei cinci copii din casa noastră. Motivele invocate: pedepse corporale și, în documentele oficiale ale statului, radicalism creștin și îndoctrinare.
Exact aceeași combinație pe care o regăsim astăzi în dosarul familiei Samson din Suedia: acuzații de violență și îngrijorare explicită față de valorile religioase ale familiei. Am trăit ceea ce trăiesc astăzi Daniel și Bianca Samson. Atât noi, părinții, cât și copiii noștri au trăit ceea ce trăiesc astăzi Sara și Tiana. Și am citit ceea ce a scris Dagen despre cazul nostru.
Ce a scris Dagen atunci?
Redactorul-șef Vebjørn Selbekk a publicat un comentariu intitulat „Demonizarea Norvegiei”, în care critica presa creștină internațională pentru că portretiza Norvegia ca o țară care persecuta familiile creștine. Jurnalistul Tarjei Gilje a scris că atenția internațională în jurul cazului Naustdal era „atât de lipsită de informații, încât a reprezentat mai degrabă un obstacol decât un ajutor.” Norvegia nu era Uniunea Sovietică. Sistemul funcționa. Noi – familiile, susținătorii, presa internațională – exageram.
Invoc aceste articole nu pentru a regla conturi mai vechi. Le menționez pentru că Dagen Suedia publică astăzi, în cazul familiei Samson, un articol cu un titlu aproape identic ca structură retorică: „Un copil dintr-o familie creștină a fost preluat – dar este adevărată povestea care circulă?“ Aceeași îndoială sistematică față de familie. Același ton de supunere față de statul acuzat. Același reflex de a pune sub semnul întrebării narațiunea victimei înainte de a pune sub semnul întrebării sistemul. O mărturisire privată care nu a devenit publică Am păstrat timp de ani de zile un email de la un jurnalist Dagen. Nu îi voi da numele public – nu acesta este scopul acestei scrisori. Dar în acel email, jurnalistul și-a exprimat regretul față de modul în care Dagen acoperise cazul nostru. Nu public. Doar în privat. Îl respect pentru curajul de a recunoaște o greșeală, chiar și în particular. Și tocmai de aceea lansez o propunere directă: sunt dispus să pun în legătură jurnaliștii Dagen Suedia cu acest coleg al lor din Norvegia. Nu pentru a-i umili pe cei care s-au înșelat atunci. Ci pentru că un jurnalist care a greșit și a reflectat ulterior este, uneori, cel mai bun profesor pentru colegii care comit aceeași greșeală. O legătură instituțională pe care Dagen nu o poate ignora Sunt conștient că Dagen Suedia și redacțiile norvegiene nu sunt armonizate editorial. Dar Dagen Suedia este deținut de Mentor Medier, o companie media norvegiană, înrădăcinată în același peisaj al presei creștine scandinave. Ignoranța instituțională față de propriul trecut recent nu este un argument. Este o alegere. Ce a omis Dagen Suedia să scrie.
Articolul din 12 iulie pune sub semnul întrebării dacă povestea familiei Samson este adevărată. Iată ce nu a pus sub semnul întrebării:
1. Ancheta penală împotriva părinților Samson a fost clasată de un procuror suedez independent. Nu au existat probe pentru nicio condamnare. Copiii retrăseseră deja declarațiile inițiale înainte ca procurorul să ajungă la această concluzie.
2. Dosarul serviciilor sociale – pe care Dagen spune că l-a consultat – conține formulări explicite: copiii trebuie să poată dezvolta „valori sănătoase, contemporane” și să fie „eliberați de responsabilitatea de a susține valorile familiei.”
Acestea nu sunt interpretări ale familiei. Sunt cuvintele statului suedez. Când un stat separă copii de părinți și invocă – fie și parțial – valorile religioase ale familiei ca factor de risc, acesta este, prin definiție, un act care atinge libertatea religioasă. Nu este nevoie de presă internațională pentru a formula această concluzie.
Întrebarea corectă nu este dacă „povestea este adevărată?”
Întrebarea corectă este: de ce, după ce procurorul a clasat cazul, după trei ani și jumătate de detenție forțată, Sara și Tiana Samson nu au fost eliberate și aduse acasă?
Ce a demonstrat CEDO după ce Dagen a apărat Barnevernet?
În septembrie 2019, Curtea Europeană a Drepturilor Omului – Camera Mare – a condamnat Norvegia pentru violarea Articolului 8 al Convenției Europene, în cazul Strand Lobben și alții c. Norvegiei, cu 13 voturi contra 4.
În ultimii zece ani, Norvegia a fost condamnată la CEDO în 23 de cazuri distincte legate de Barnevernet, vizând drepturile a 40 de persoane individuale – inclusiv trei condamnări în aceeași zi, pe 1 iulie 2021. Studii academice publicate în reviste internaționale de specialitate au concluzionat că practica norvegiană de protecție a copilului se află „în contradicție sistemică cu drepturile omului.”
Acesta este răspunsul pe care istoria l-a dat poziției editoriale pe care Dagen a adoptat-o în 2015–2016. Suedia nu este Norvegia. Dar CEDO a condamnat deja Suedia pentru violarea Articolului 8 în cazuri de protecție a copilului — Olsson, Eriksson și altele. Același articol, același drept, același tip de decizie.
Un apel, nu un atac.
Nu scriu această scrisoare pentru a distruge credibilitatea Dagen. Scriu pentru că Dagen are o identitate declarată: un ziar creștin, o voce pentru valori ancorate în credință și în demnitatea umană. Biblia pe care Dagen o invocă implicit prin tot ceea ce publică spune, în Proverbe 31:8: „Deschide-ţi gura pentru cel mut, pentru drepturile tuturor celor nenorociţi!” Sara și Tiana Samson nu pot vorbi singure. Sunt copii separați de familia lor de 1.317 zile, fără ca nicio instanță penală să fi condamnat vreodată pe cineva pentru ceva. Mă uit la cazul lor și mă văd pe mine, cu zece ani în urmă. Mă uit la articolele Dagen și le recunosc. Sper că și cei de la Dagen recunosc. Și sper că, de data aceasta, vor alege diferit.
Amnesty International Marea Britanie a retras un raport în care mai multe organizații creștine, inclusiv postul de radio Premier Christian Radio, erau catalogate drept „anti-drepturi”. Documentul, publicat pe 8 iulie, a fost eliminat două zile mai târziu, după ce organizația a recunoscut că nu a trecut prin procedurile interne de verificare. Raportul susținea că zeci de organizații creștine, grupuri pro-viață și asociații cu poziții critice față de ideologia de gen ar afecta drepturile femeilor și ale persoanelor LGBT. Printre organizațiile menționate se numărau Premier Christian Radio, The Christian Institute, Evangelical Alliance UK, Christian Concern, CARE și Conferința Episcopilor Catolici din Anglia și Țara Galilor. De asemenea, raportul recomanda revizuirea statutului lor de organizații caritabile. Directorul executiv al Premier, Kevin Bennett, a cerut Amnesty International să clarifice public că organizațiile incluse în raport nu sunt „anti-drepturi”, afirmând că retragerea documentului este doar primul pas. La rândul său, directorul The Christian Institute, Ciaran Kelly, a declarat că publicarea raportului a afectat mai degrabă credibilitatea Amnesty decât reputația organizațiilor vizate. Într-un comunicat oficial, Amnesty International UK și-a exprimat regretul pentru publicarea raportului fără verificările interne necesare și a precizat că limbajul folosit nu reflectă poziția oficială a organizației. Amnesty a reiterat că susține drepturile omului pentru toate persoanele și că nicio comunitate nu ar trebui să fie tratată în mod nedrept.
Cultul Creștin Penticostal își extinde rețeaua de învățământ preuniversitar cu încă trei unități de învățământ, care vor funcționa începând cu anul școlar 2026-2027. Potrivit consilierului Gheorghe Cătană, este vorba despre Liceul Creștin Logos din Satu Mare, Școala Gimnazială Creștină Arca din Simeria și Grădinița Stephanus din Sângeorz-Băi. Cele trei instituții au trecut cu succes evaluarea realizată de ARACIP și urmează să primească ordinul ministrului Educației pentru autorizarea oficială. Acestea se adaugă altor două unități autorizate anul trecut: Liceul Teologic Penticostal din Zalău și Școala Primară Melanie Petra din Simeria. Gheorghe Cătană a subliniat că această extindere reprezintă un moment important pentru învățământul penticostal, în condițiile în care, din 2012, nu mai fusese înființată nicio școală în cadrul cultului. El a precizat că procesul de autorizare a presupus numeroase demersuri administrative, colaborarea cu autoritățile locale și inspectoratele școlare, precum și pregătirea unui volum considerabil de documente pentru evaluarea ARACIP.
Reprezentanții Cultului Creștin Penticostal au transmis mulțumiri lui Dumnezeu pentru această realizare, pe care o consideră o etapă importantă în dezvoltarea educației creștine din România.
Centrul român de studii transculturale – ”Astăzi suntem alături de APME pentru a-I mulțumi lui Dumnezeu pentru tot ceea ce a făcut până acum: pentru lucrătorii trimiși, pentru bisericile și partenerii implicați, pentru fiecare viață atinsă și pentru fiecare pas făcut prin credință.”
ProLider – ”Suntem recunoscători și mulțumitori lui Dumnezeu pentru credincioșia Lui față de toți misionarii și lucrătorii Agenției Penticostale de Misiune Externă!”
Agenția Penticostală de Misiune Externă – ‘Ne-am bucurat împreună cu mulți invitați deosebiți din țară și din multe colțuri ale lumii, parteneri și colaboratori care au venit să fie alături de comunitatea APME la această sărbătoare, să aducă saluturi și să-și exprime împreună cu noi recunoștința față de ceea ce Domnul face prin lucrătorii români, în multe țări din Europa, Asia și Africa.”
O inimă poate schimba o națiune. Poate începe cu a ta.
Te invităm la Conferința „Inimă pentru Mongolia”, un eveniment dedicat misiunii și strângerii de fonduri pentru lucrarea lui Dumnezeu în Mongolia.
Vino să descoperi ce face Dumnezeu într-unul dintre cele mai puțin evanghelizate locuri din lume, să asculți mărturii care inspiră și să fii parte din ceea ce El construiește.
Creștini din mai multe confesiuni s-au reunit pe 4 iulie, la Kiev, pentru a marca Ziua Națională de Rugăciune pentru Ucraina, organizată pentru al unsprezecelea an consecutiv. Participanții au înălțat rugăciuni pentru protecția militarilor, medicilor, capelanilor și voluntarilor, pentru siguranța populației civile, binecuvântarea copiilor și tinerilor în vreme de război, precum și pentru restaurarea integrității teritoriale a țării, combaterea corupției și trezirea spirituală a Ucrainei.
În mesajul său, episcopul principal al Bisericii Creștinilor Evanghelici Penticostali din Ucraina, Anatolii Kozaciok, a mulțumit lui Dumnezeu pentru prietenii și aliații Ucrainei, precum și pentru liderii statelor care sprijină țara. El a subliniat că aceștia au nevoie de înțelepciune și curaj pentru a lua decizii drepte și a îndemnat credincioșii să se roage ca colaborarea dintre popoare să devină un instrument al păcii, iar o pace dreaptă să rămână obiectivul comun al Ucrainei și al partenerilor săi. Un moment deosebit de emoționant a fost mesajul evanghelistului David Hathaway, care slujește în Ucraina de peste șase decenii. Amintindu-și de perioada petrecută într-o închisoare sovietică, el a mărturisit că acolo a cunoscut într-un mod aparte puterea lui Dumnezeu. „Dumnezeu nu te-a părăsit, Ucraina. Dumnezeu nu vă va uita niciodată”, a spus acesta, adăugând că rugăciunea are puterea de a schimba o națiune.
Ziua Națională de Rugăciune pentru Ucraina a fost instituită în 2016. Evenimentul din acest an a fost completat de momente muzicale susținute de o orchestră simfonică și un cor, imagini de arhivă și un timp de rugăciune comună, care au consolidat mesajul de speranță și unitate în rândul celor prezenți.
Rețeaua Vocea Evangheliei a crescut cel mai mult în perioada când a fost cel mai dificil. Să te dezvolți în condiții vitrege este o clară dovadă că avem înaintea ochilor o minune. Este indubitabil că varianta câștigătoare pentru conducerea RVE a fost Daniel Grigoriciuc. Stufosul dosar pe care l-a depus la învestire nu a fost din zona viselor, ci a viziunii.
Iată rețelele funcționale deja. Sunt 21 de stații. Iată-le prezentate în ordine alfabetică:
Alianța Evanghelică din Canada (AEC) a anunțat că va urmări cu atenție efectele noii legi privind combaterea urii, după ce aceasta a primit sancțiunea regală pe 18 iunie și urmează să intre în vigoare la 18 iulie. Încă de la prezentarea proiectului de lege C-9, în septembrie 2025, lideri religioși canadieni și-au exprimat îngrijorarea că anumite mesaje din predici ar putea fi considerate infracțiuni. Potrivit Ministerului Justiției, însă, legea nu incriminează exprimarea religioasă de bună-credință, protejată în continuare de Carta Canadiană a Drepturilor și Libertăților. Predicile, citirea textelor sacre și învățăturile religioase comunicate cu bună-credință nu intră sub incidența noilor prevederi. Guvernul canadian susține că modificările legislative răspund creșterii cazurilor de antisemitism, islamofobie, homofobie și transfobie și vizează exclusiv declarațiile făcute cu intenția deliberată de a incita la ură împotriva unor grupuri identificabile. Una dintre cele mai importante schimbări este eliminarea excepției juridice care permitea invocarea convingerilor religioase exprimate „cu bună-credință” ca mijloc de apărare în spațiul public. Autoritățile insistă că această modificare nu afectează libertatea religioasă, ci doar situațiile în care există intenția clară de a promova ura.
Alianța Evanghelică din Canada subliniază că până în prezent au existat foarte puține condamnări pentru astfel de infracțiuni, deoarece legislația impunea deja demonstrarea intenției deliberate de a incita la ură. Cu toate acestea, organizația afirmă că va monitoriza aplicarea noii legi, exprimându-și îngrijorarea că eliminarea apărării bazate pe convingerile religioase ar putea, în timp, conduce la o interpretare mai largă a noțiunii de „promovare deliberată a urii”.