Noua toleranţă

Vă prezint astăzi o carte care abordează un subiect pe cât de nou pe atât de nociv, dacă nu este pe deplin înţeles. Este vorba de cartea „Noua toleranţă”carte care prezintă un semnal de alarmă transmis în gamă profetică. De peste ocean se conturează tot mai clar o nouă ideologie, care ne invadează taman pe mult cântata axă Washinton-Londra-Bucureşti. Această ideologie, pe care o numim noua toleranţă ne propune să acceptăm, că toate afirmaţiile presupus adevărate sunt egale. Cu alte cuvinte, toate valorile, convingerile şi afirmaţiile cu pretenţie de adevăr sunt la fel de legitime. Singura virtute universală care mai poate exista este toleranţa. Păcatul capital, astăzi, este sinonim cu a fi intolerant. Ai păreri ferme şi îndrăzneşti să ţi le susţii ? Eşti un pericol.

În virtutea acestei toleranţe de tip nou, Uniunea Europeană, spre care alergăm îmbujoraţi şi cu respiraţia întretăiată de emoţie, şi-a măturat deja sub covor o grămadă de valori, printre care şi întreaga ei moştenire creştină. Concepţia despre lume caracterizată de faptul că binele şi răul sunt categorii absolute, comunicate de către un Dumnezeu Atotputernic a devenit semn de fundamentalism, dacă nu chiar de scrânteală. În lumea fără repere a noii toleranţe, nimeni nu mai poate decide dacă politeţea e mai bună decât obrăznicia, curajul mai lăudabil decât laşitatea, sau adevărul mai preţios decât mai minciuna. În această vastă puşcărie fără haine vărgate şi ziduri, toţi au dreptate, toţi zâmbesc tâmp şi mai ales, toţi sunt liberi.

Cartea „Noua toleranţă” alcătuieşte o lucrare care se impune a fi lecturată pentru a face faţă noilor provocări care se prezintă îmbrăcate într-o vestimentaţie de tip european. Locuitori ai unui areal geografic în care democraţia a generat practici liberale, autorii cărţii „Noua toleranţă”, Josh McDowell şi Bob Hostetler trag un puternic semnal de alarmă spre această nouă mişcare culturală care ameninţă să ne spele creierele, definitv. Poate par mai prăpăstios azi în afirmaţii însă adevărul este că noi românii suntem expuşi din ce în ce mai vizibil „noii toleranţe” promovate la rang de cultură modernă. Institutul Cultural Român şi-a dat recent în petec prin expoziţia de la New York deschisă în 7 august 2008, arătând lumii că Romania nu-i departe de abjectele vulgarităţi promovate ca artă de înaltă ţinută contemporană.

Cu o bibliografie impresionantă care reprezintă 10% din numărul de pagini care formează cartea, „Noua toleranţă” este o lucrare serioasă bazată pe o documentaţie solidă. Terminologia folosită este explicată de glosarul de termeni din finalul cărţii. Tot la finalul cărţii este o listă care cuprinde recomandări pentru o înţelegere mai bună a subiectului tratat : toleranţa. De fapt termenul toleranţă şi-a pierdut de mult înţelesul său real, de aceea pentru o accentuare corectă autorii folosesc combinaţia : toleranţă tradiţională. Toleranţa tradiţională respectă, preţuieşte şi acceptă persoana fără ca aceasta să însemne necesaramente acordul ori aderarea la convingerile şi comportamentul ei.

Când am citit prima dată cartea „Noua toleranţă” am descoperit cheia pentru înţelegerea vremurilor şi de asemenea material necesar unei argumentări articulate faţă de tendinţele actuale. Incursiunea lui Bob Hestetler şi a lui Josh McDowell în istorie descoperă rădăcinile „noii toleranţe” ce sunt adânc înfipte în curente precum modernismul, renascentismul, iluminismul, darwinismul. Rezultatul ? Nimic altceva decât decesul adevărului. Adevărul a încetat să mai existe ca realitate obiectivă în lumea noii toleranţe, ceea ce înseamnă că şi moralitatea a decedat.

Ştiaţi că în 80% din situaţiile în care auzi cuvântul toleranţă în afara bisericii – folosit de învăţători, crainici, oficialităţi, vedete – nu se referă aproape niciodată la toleranţa tradiţională, ci la ceea ce numim noua toleranţă. Această nouă toleranţă se bazează pe convingerea nescripturală că „adevărul este relativ în funcţie de comunitatea în care persoana este integrată. Şi de vreme ce există multe comunităţi umane, există, în mod necesar, multe adevăruri diferite. Noua toleranţă este radiografiată de Josh McDowell si Bob Hostetler în cartea cu acelaşi nume oferind temeinice argumente necesare unei abordări corespunzătoare – în lume dar nu ca lumea. Sfatul categoric ce se desprinde din cartea „Noua toleranţă” este de a înfrunta sistemul lumesc care se reconfigureză periodic pentru a fi atrăgător şi lesne acceptat. Înfruntarea însă presupune o manieră hristică faţă de toate politicile care subminează standardele biblice. Cu fiecare an care trece, biserica lui Hristos se apropie tot mai mult de situaţia cu care se confrunta Biserica Noului Testament: o minoritate trăind într-o societate pluralist-păgână. America trece prin modificări fără precedent după cum recunoaşte Josh McDowell în ceea ce priveşte atitudinea faţă de creştinism. În sistemul educaţional din Statele Unite se poate observa un paradox deosebit de straniu. Asistentele medicale din cadrul şcolii nu pot să-i dea unui elev o aspirină fără ca mai întâi să primească permisiunea părinţilor, pe când angajaţii dispensarului şcolii au tot dreptul să distribuie prezervative, fără să aibă obligaţia de a-i anunţa sau a cere permisiunea părinţilor.Consensul creştin care mai demult guverna viaţa publică şi privată din Statele Unite, Canada şi alte ţări occidentale s-a şubrezit atât de mult, încât astăzi nu mai trăim într-o societate post-creştină, ci într-una anti-creştină, o societate în care credinţa este dată la o parte, ridiculizată, o societate în care creştinii sunt consideraţi dubioşi iar motivaţiile şi comportamentele lor sunt amendate. Drept urmare, creştinii sunt confruntaţi cu imensa provocare de a trăi în două împărăţii ireconciliabile. Nimic nou sub soare. Şi Isus, încă de la naştere a fost considerat un pericol public; apoi El şi primii săi ucenici făceau parte dintr-o minoritate frecvent asuprită de o putere colonială, pentru ca în final Fiul Omului, să fie executat de către Stat.

Capitolul şase al cărţii „Noua toleranţă” intitulat sugestiv „O cale nespus mai bună” se prezintă ca un ghid de comportare al creştinului în societate. Răspunde la întrebări precum : Care este reacţia creştină eficientă la o cultură îmbăiată în doctrina postmodernă a noii toleranţe ? Cum să facem, ca să ne opunem unei mişcări culturale care ameninţă să submineze credinţa copiilor noştri şi să erodeze convingerile lor cu privire la bine şi rău ? Cum să facem ca să stăm pe poziţie ca profetul Daniel, apărând adevărul şi virtutea chiar cu preţul ridiculizării şi al persecuţiei? Răspunsurile pertinente şi bine documentate trezesc dorinţa de a lua atitudine de a acţiona inteligent, cu dragoste în vederea influenţării spaţiului în care fiinţăm. În Suceava persoane marcate de dorinţa de a influenţa au postat desupra bulevardului George Enescu un banner cu un verset din Eclesiastul. Este adevărat că-i puţin lizibil, însă este de apreciat că au preluat iniţiativa de a duce în acest mod Cuvântul lui Dumnezeu în stradă. Societatea de azi poate fi influenţată – opinează autorii cărţii „Noua toleranţă” – printr-o comunitate creştină autentică, relevantă din punct de vedere relaţional. Chiar şi o cultură dominată de noua toleranţă nu va putea să se împotrivească inimii pline de compasiune a unui credincios şi slujitor al singurului Dumnezeu adevărat. După parcurgerea acestei cărţi nu poţi sta pasiv, conservând adevărul descoperit ţie prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Apologetica noastră spunea Chuck Colson este trăirea adevărului în dragoste; printr-o astfel de atitudine facem faţă provocărilor propuse de noile idelogii ale veacului.