Mitul nr. 1

Trebuie să fii genul de om „studios” ca sa devii un bun cititor.

Nici nu mai stiu de cate ori am auzit pe unii Iucratori crestini spunand: ,,Ei, bine, este normal ca tu sa spui asa, fiindca tu esti un soarece de biblioteca. Dar eu nu sunt genul de om studios.”

Nu ma deranjeaza ca sunt numit soarece de biblioteca; dar nu prea stiu exact ce Inseamna sa fii un tip ,,studios”. Banuiesc ca acesti oameni se refera la acela care se retrage in ,,turnul de fildes” si care sta toata ziua cu nasul în carti si pluteste in aer, la pseudointelectualul care evita responsabilitatile sale si care bantuie in sferele academice, murind încetisor, in goana dupa grade academice. Dar eu nu fac parte dintre acestia si ma bucur pentru aceasta.

Dar daca prin ,,genul studios” întelegem ca e cineva care iubeste adevarul si îl cauta cu toata inima, cineva care crede ca tot adevarul este adevarul lui Dumnezeu, cineva care crede despre carti ca sunt comori vechi care trebuie sa fie dezgropate, atunci ma declar vinovat. Una dintre calitatile celor chemati sa slujeasca este aceea de ,,a fi in stare sa îi invete pe altii” (1 Tim. 3:2) si, de aceea, ,,a fi in stare sa invete pe altii” presupune ,,a fi in stare sa înveti”. Altfel, ce anume îi vei invata pe altii?

Mi s-a spus de catre unii avocaţi ,,antilectura” ca ,,Isus i-a numit pe urmasii Sai ‘ucenici’ si nu ‘studenti’, asadar trebuie sa avem grija sa nu exageram partea cu cititul.” Dar daca ar fi înteles semnificatia cuvantului ucenic, si-ar fi dat seama cat de anemic este acest argument. Probabil ca mai apropiat de cuvantul ucenic este cuvantul invaţăcel, cineva care sta alaturi de un maestru, îl priveste si învata de la el, iar apoi pune in practica ceea ce a învatat sub ochiul atent al maestrului. Ceea ce el învata este in stare sa impartaseasca si altora, fiindca a exersat el însusi. Citirea face parte din ucenicia noastra alaturi de Domnul; aceasta este una dintre caile prin care El ne învata.

Cu exceptia unor intelectuali excentrici sau a unor secte care pun semnul egalitatii între ignoranta si sfintenie, credinta crestina a accentuat intotdeauna importanta învatarii ca instrument esential pentru viata. Dumnezeu ne-a dat o carte inspirata pe care sa o citim, iar noi predicam din ea, scriem carti despre ea, îi incurajam pe teologi sa o studieze si infiintam biserici si scoli in care aceasta este explicata. Fie ca îti place, fie ca nu, daca faci parte din biserica crestina, atunci faci parte dintr-o comunitate care secole de-a randul a pretuit educatia, precum si studiul.

Cand încetezi sa mai citesti, încetezi sa mai creşti; iar când încetezi sa cresti, începi sa mori. Procesul poate fi încet si dureros, dar calea pe care merge cel care nu citeste conduce la mormant.