În perioada 28 iulie -04august 2009,

cartea „Viaţa şi jurnalul lui David Brainerd” beneficiază de

o reducere de 10%.

RECENZIE :

Biografiile întotdeauna  au fost o sursă de inspiraţie, cu un puternic impuls motivaţional o dovadă clară că se pot realiza lucruri extraordinare. Uşor de citit şi totodată abundente în învăţături datorită calibrului subiectului, biografiile se situează printre preferinţele celor care mai lecturează. Pentru o persoana care nu a mai citit de la terminarea scolii un asemenea gen este tocmai bun pentru deschiderea apetitului. Vă propun azi o carte ce a apărut chiar aici la Suceava este vorba despre Viaţa şi jurnalul lui David Brainerd. Viaţa lui Brainerd nu a fost tocmai lunga, a murit la 29 de ani, însă a fost una de o intensitate care motivează la acţiune. Jonathan Edwards a cerut permisiunea de a publica jurnalul pe care Brainerd a vrut iniţial să-l distrugă cu puţin timp înainte de moartea sa. Chiar şi aşa nu avem jurnalul integral pentru că unele pagini au fost sustrase de Brainerd care spre finalul vieţii avea unele stări care fluctuau din cauza ftiziei, cunoscuta azi sub numele de tuberculoză. Născut  în 1718 David Brainerd este legat indisolubil de trezirea care a măturat coloniile proaspăt stabilite pe pământ american. America în acea perioada era locul de scăpare pentru cei care erau persecutaţi în Europa. Noul climat lipsit de adversitate nu a priit spiritualităţii bisericii astfel că mulţi au renunţat la credinţa lor în Hristos şi au devenit căldicei. În acest mediu căldicel Dumnezeu a ridicat câteva personalităţi precum George Whitfield, Jonathan Edwards şi David Brainerd. Acesta din urmă a fost folosit de Dumnezeu într-un mod diferit de felul în care se aştepta. Era student la teologie la Yale şi în al treilea an de studii şi în mod dramatic, a fost exmatriculat. Scrie despre aceasta in jurnalul său însă cu puţin timp înainte de moartea sa a cerut si chiar a insistat să fie distruse paginile care prezentau acea perioadă. Această exmatriculare l-a determinat pe Brainerd să apuce pe un nou drum,  şi aşa a ajuns să slujească unui trib de indieni. Condiţiile grele ale slujirii i-au agravat ireversibil starea de sănătate, astfel că pe 9 octombrie 1747, moare după o îndelungată suferinţă căreia ia făcut faţă ca un sfânt, spunea Jonathan Edwards. Jurnalul lui David Brainerd nu a fost scris pentru publicare de aceea se prezintă într-o formă brută însă plină de conţinut. Si astăzi cred că avem de învăţat de la acest om care s-a evidenţiat prin viaţa de rugăciune. După ce s-a convertit a făcut din părtăşia cu Dumnezeu lucru cel mai de preţ al vieţii sale. A exagerat însă în ceea ce priveşte practicarea vieţii de credinţă – şi recunoaşte aceasta – ba mai mult îndeamnă posteritatea să nu-i urmeze în ceea ce a făcut eronat.

„Am simţit prezenţa lui Dumnezeu în timp ce mă rugam cu familia mea, am primit mângâiere în timp ce mă rugam în taină. Am fost foarte înviorat în  dimineaţa aceasta prin Cuvântul lui Dumnezeu care mi s-a părut foarte plăcut; unele lucruri care erau misterioase înainte, s-au deschis înţelegerii mele. O, dacă ar veni cu putere împărăţia Mântuitorului meu drag…” Aşa scria David Brainerd în jurnalul său într-o zi ca aceasta de marţi însă cu 267 de ani în urmă, mai exact în 1742, era întâi iunie. Ceea ce iese bine în evidenţă din jurnalul lui Brainerd publicat de Jonathan Edwards este o anumită terminologie cu privire la timpul de părtăşie cu Dumnezeu, el numeşte aceasta îndatoririle religioase. Viaţa lui s-a derulat în jurul acestora şi a căzut deseori în exagerări care i-au dăunat trupului care nu putea duce ceea ce spiritul lui însetat solicita. Momentele de întâlnire cu Dumnezeu îl determinau la pocăinţă şi la recunoaşterea stării personale care în lumina prezenţei divine era una de plâns. Pare că exagerează atunci când se descrie pe sine însă am înţeles repede că altfel nu poţi vorbi despre tine când Dumnezeu este de faţa şi realizezi aceasta. Dacă unii experimentează asemenea stări rareori în viaţă la David Brainerd acestea erau frecvente de aceea îl găsim îngenunchiat implorând ca mila lui Dumnezeu să fie peste el. Solicitat de lucrarea de predicare în rândul indienilor pentru care s-a dedicat simţea că prin slujire se goleşte astfel că din nou revenea în rugă şi post pentru a fi umplut de puterea necesară luptei spirituale. Rezultatele nu întârzie să apară în ciuda neputinţei fizice care-l macină vizibil. Pe 31 mai când doctorul Mather l-a consultat a confirmat că trupul lui Brainerd este atacat de o tuberculoză galopantă însă aceasta nu l-a descurajat şi nu i-a diminuat în nici un fel voioşia şi seninătatea. Chiar şi după acest diagnostic înfiorător se angajează în călătorii îndelungate călare pe calul său şi se expune la condiţii nu prea prielnice unui suferind. Merge din casă în casă din dorinţa de a-i instrui pe indieni în a deveni creştini. Aceste călătorii sunt marcate de peripeţii care îl vor ţine pe cel care se aventurează în lecturarea cărţii „Viaţa si jurnalul lui David Brainerd” scrisă de Jonathan Edwards, într-o tensiune benefică pentru a parcurge în întregime toate cele 367 de pagini. Ultimele cuvinte scrise de David Brainerd sunt în data de 2 octombrie 1747 cu şapte zile înainte de a muri şi sunt înalţătoare şi de o claritate care care ascunde durerea trupească. Sufletul meu – scrie el – se sprijină pe Dumnezeu; doresc să fiu cu el ca să pot privi gloria Sa. Vreau să îi încredinţez totul, chiar pe cei mai dragi prieteni, scumpa mea turmă, fratele meu absent şi toate grijile referitoare la timp şi veşnicie. O, de-ar veni împărăţia Lui în lume pentru ca toţi să-l iubească şi să-l slăvească pentru calităţile lui şi pentru ca binecuvântatul Mântuitor să vadă munca sufletului său şi să fie mulţumit ! O, vino Doamne Isuse, vin curând ! Amin.

Astfel se desparte David Brainerd de toţi pentru a fi alături de cel pe care l-a slujit până la moarte. Printre noi însă rămâne un puternic exemplu şi aceasta datorită muncii lui Jonathan Edwards. Traducerea şi publicarea cărţii Viaţa şi jurnalul lui David Brainerd în limba română, este o unealtă excepţională pentru motivarea la o relaţie mai profundă cu Dumnezeu