Creţu Nicanor

1919 – 2010

Pe meleagurile Bucovinei, în localitatea de la poalele munţilor, Partestii de sus, în anul 1919, pe data de 11 martie s-a născut NICANOR,  unicul fiu în familia  Simion si Veronica Creţu. A avut o copilarie frumoasă, lipsită de griji.  A fost încorporat la varsta de 22 de ani in anul 1941.

În timpul razboiului Dumnezeu l-a cercetat prin doi soldaţi care erau credinciosi si citeau zilnic dintr-un testament. Cei doi soldati vazandu-l insetat pentru citirea Cuvantului lui Dumnezeu i-au daruit lui acest Testament. A tresaltat de fericire cand l-a primit  si a scris in Testament pe 21 mai 1941  “cantarit in aur” , adica daca i-ar da cineva aur cat cantareste persoana lui nu l-ar lasa pe Dumnezeu  pentru că in El a gasit o comoară,  promitandu-i că Il va sluji  toată viata lui.

Era la Odesa-Rusia si lupta chiar în prima linie de razboi. Desi suierau gloantele pe langa capul lui si multi au cazut ucisi langa el, Dumnezeu l-a ocrotit si s-a intors nevatamat din lupta.

Cand s-a intors din razboi, a respectat promisiunea care a facut-o pe campul de batalie, a incheiat legamant cu Dumnezeu in apa botezului în 1945 si s-a devotat lucrarii Lui pana la sfarsitul vietii.

In anul 1951 pe data de 27 mai s-a casatorit cu IFTIMIA Sahlean. Au avut 12 copii din care 9 sunt in viata. Familia lor s-a imbogatit cu 40 de nepoti si 7 stranepoti numărând in total 70 de persoane. Zilnic îi amintea în rugăciune pe fiecare dintre ei.

In anul 1958  a fost ordinat ca pastor de sector pentru mai multe  biserici: Partestii de sus, Cajvana, Solca, Poieni- Solca, Gura Humorului, Ostra, Berchisesti, Ilisesti, Brasca, Ciprian- Porumbescu, Costana si Frumoasa.

Ca sa ajunga la aceste biserici strabatea zeci de km pe jos, totdeauna neobosit cand era vorba de lucrarea Domnului, oficiind botezuri chiar si noaptea in râuri, ascunzăndu-se de securitate,  desi de multe ori era dus la interogatoriu, amenintat de catre regimul comunist sa renunte la credinta lui, dar el nu a renuntat la promisiunea facuta in razboi. „Dumnezeule, daca Tu ma scapi cu viata, eu te voi sluji toata viata!”

A fost un om bland, un om al pacii al dragostei si al rugaciunii. Daca il vizitai te umpleai de pace si dorinta de a-l sluji si mai mult pe Dumnezeu crestea in inima ta. Nu se pleca din casa lui până nu se facea o rugaciune impreună.

In toată viata lui a trecut prin multe valuri si încercari dar Dumnezeu i-a dat biruintă şi multe binecuvantari. Toate acestea alaturi de  sotia lui  Iftimia care i-a fost un ajutor potrivit – timp de 59 de ani – si o femeie intelegatoare cand a fost vorba de lucrarea lui Dumnezeu.

In data de 15 iunie 2010  la ora 12:15 Dumnezeu a decis ca fratele NICANOR sa-si ispraveasca alergarea.

In seara dinaintea plecarii lui, ultimele sale cuvinte au fost : “Fiti devotati pentru lucrarea Domnului!”.