EMIL HANUSEAC
(22 Iunie 1977 – 30 Noiembrie 2009)
,A FOST ODATA UN OM…”
Motto: ,, Atâta timp cât trăim în inimile celor care rămân după noi, înseamnă că n-am murit încă.”
Emil a iubit mult muzica şi muzica l-a fascinat întotdeauna. Crezurile lui de viaţă au prins glas într-o zi sub forma unui cântec, din care au rămas doar versurile. Melodia o ştie numai el. Probabil o cântă acum. Sau poate încă mai lucrează la ea…
Era o zi frumoasă de vară,
Biserica plină până-n ultimul rând
Trecut ceasul rugii şi-acum din Cuvânt
Mesajul rostit se-auzea până-afară…
Se vorbea de valori şi principii de viaţă –
În ce mai crede lumea de azi.
La sfârşit, un tânăr cuprins de extaz
A ieşit dintre rânduri şi-a păşit mai în faţă…
I-a privit pe toţi… şi-a spus:
Eu cred în zâmbetul unui copil,
Cred într-un duh blând şi umil
Cred în dragostea dintre oameni,
Cred în respectul faţă de semeni;
Cred în lucrul bine făcut,
Cred în şansa unui nou început,
Cred în munca mea, cred în familia mea.
Dar mai presus de toate cred în Dumnezeu
Cred că tot ce sunt e meritul Său
Fără El în viaţa mea, nimic să fac nu aş putea
Cred în Dumnezeu, El este Tatăl meu.
P.S. Crezul lui mi-a influenţat viaţa. Viaţa lui mi-a influenţat destinul.
Suceava Evanghelica 
Imbratisat-ai lumea vesniciei,
Dar esti in gandul tuturor…
Cu greu raspundem agoniei,
Emil, de-ai sti de tin’ cat ne e dor…
In inima mea traiesti, Emil, si vei trai inca. Mi-ai influentat viata prea mult ca sa te pot uita. Multumesc!
Cand ma gandesc la Emil, ma gandesc la cer, ma gandesc ca e fericit. E acolo unde a vrut dintotdeauna sa fie. Da, noi suntem intristati ca nu e intre noi, dar si noi vrem sa ajungem acolo, la Tata!
Pe curand Fericitule!
Emil a fost omul care, prin ceea ce a fost si prin ceea ce a facut , m-a incurajat cel mai mult pentru a merge mai departe si a ma pune plenar la dispozitia lui Dumnezeu. L-am iubit si il iubesc!
Astept sa ne revedem! Domnul sa o binecuvinteze pe Simona si intreaga familie Hanuseac!