În a şasea zi a anului, în mod tradiţional în creştinism se sărbătoreşte Epifania, adică descoperirea dumnezeirii Domnului Isus, adică Botezul Mântuitorului. E foarte interesant de ştiut că această sărbătoare a fost instituită de biserica primară cu mult înainte de cea a Naşterii Domnului, ceea ce credem că spune mult despre importanţa ei.

În esenţă, noi celebrăm astăzi actul în care Fiul Slăvit al lui Dumnezeu, pentru a se identifica cu noi păcătoşii, a păşit în apa Iordanului spre a fi  botezat de Ioan. Gloria acelui moment a fost confirmată de prezenţa acolo a Duhului Sfânt în chip de porumbel şi de glasul Tatălui care a tunat din ceruri: ,,Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea!”

Cum sărbătorim Boboteaza? Prin slujbe speciale, dar totodată printr-o trăire în ascultare de Dumenzeu. O bună ilustraţie e ceea ce s-a întâmplat cu ani în urmă, chiar în timpul acestei sărbători în casa petului Tudor Arghezi. După ce cu această ocazie preotul paroh, a ajuns la familia Arghezi, după ,,chiraleisa”, tămâie şi aghiazmă, el s-a aşezat pe un fotoliu şi şi-a aprins o ţigară. Atunci poetul a spus aceste cuvinte memorabile: ,,Părinte văd că una vorbim şi alta fumăm!”

Dragii mei, să facem aşa cum ne-a spus Botezătorul: ,,faceţi fapte vrednice de pocăinţa voastră”. Doamne ajută-ne!

Tiberiu Ciubotari