De ani de zile multi suceveni sunt raspanditi prin Europa si in ciuda unor conditii nu prea bune prefera sa traiasca in afara granitelor tarii. Au plecat din tara pentru a face bani mai multi si mai repede insa au realizat destul de repede ca nu toate lucrurile pot fi cumparate cu bani. O canapea mai buna nu garanteaza un somn odihnitor, o casa mai mare nu este intotdeauna un camin. Aproape toti nutresc dorinta de a reveni la vatra… candva.

Iata mai jos un fragment reprezentativ din scrisoarea unui sucevean din Londra.

… pe aici liniste totala, nimeni nu mai da nici un semn de viata, suntem ocupati, da, prea ocupati, chiar ieri ma gindeam ca parca linistea e si mai simtita cind ai atitea cai de comunicare dar nu ai ce sa zici, ni le spunem noua insine toate si ne place, ne-am obisnuit cu asta, sau poate nu, nici nu ni le mai spunem nici noua, ne-am saturat sa ne ascultam, fluieram sa treaca ziua mai repede, seara ne bucuram de parca a fost ultima si dimineata zimbim de parca  e prima. Din greseala m-am uitat la calendar, wow, e deja luna mai, nu mai e mult si trece si anul asta, toate se petrec asa de repede, ramine doar oboseala de care cu greu incercam sa scapam dar nimic, ea e aici sa stea. La noi in Londra, ca si la voi banuiesc, uzura, rutina, inertia, sa aduci ceva nou in peisaj e aproape imposibil, doar daca se mai defecteaza un tren si mai schimb fortat traseul mai vezi orasul din alt unghi, altceva nik. Munca, acasa, iar munca, iar acasa…so on