Creştinul este destinat biruinţei

„…noi suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” (Romani 8: 37)

Creştin nu este cel care aparţine unei denominaţii creştine ci acela care poate să declare precum apostolul Pavel în Epistola sa către Galateni : „Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine.” (Gal.2:20) Creştinul  autentic – o formulare necesară – s-a identificat prin credinţă cu Dumnezeu Fiul în moartea Sa, trăieşte în sfinţenie prin Dumnezeu Duhul Sfânt în drum spre glorificarea făgăduită de Dumnezeu Tatăl. Viaţa credinciosului „acum în trup” se derulează între îndreptăţire şi glorificare socotit fiind ca neprihănit. Deşi socotit sfânt cooperează cu Duhul Sfânt pentru a deveni tot mai asemănător chipului lui Hristos. Procesul sfinţirii durează toată viaţa astfel că zilnic credinciosul trebuie să decidă de cine ascultă, de „îndemnurile firii” sau de „îndemnurile Duhului”. Bătălia este pe viaţă şi pe moarte cu implicaţii eterne de aceea trebuie să fie câştigată zilnic. Credincioşii sunt destinaţi biruinţei şi pot câştiga bătăliile zilnice asupra păcatului datorită :

I. RĂDĂCINII

„… dacă rădăcina este sfântă şi ramurile sunt sfinte” (Romani 11:16)

Trăim altfel când realizăm cine suntem cu adevărat în Hristos !

II. RESURSELOR

„… Dumnezeu este pentru noi …” (Romani 8 : 31)

Umblăm altfel când realizăm cu adevărat ce avem prin Duhul Sfânt !

III. RĂSPLĂTIRILOR

Moise  scocotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire.” (Evrei 11:26)

Îndurăm altfel când realizăm cu adevărat ce a pregătit Tatăl pentru noi !

Acest articol a fost publicat în DIVERSE și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

1 Response to Creştinul este destinat biruinţei

  1. Avatarul lui Necunoscut Isidor spune:

    Draga frate,

    Apreciez articolul tau si cred ca o sa fie o binecuvantare pentru multi frati si surori din poporul Domnului. Iata comentariul meu:
    Crestinul, mai mult decat apartenenta la o denominatie si deci la o biserica locala, este un ucenic al Lui Isus Hristos si declara prin cunoastere si experienta, impreuna cu Pavel, Galateni 2:20.
    Daca ceva este scris in Cuvantul Lui Dumnezeu, nu neaparat este adevarat pentru mine.
    Eu trebuie sa stiu acest verset, adica cunoastere prin revelatie, sa experimentaez ceea ce pentru mine este mai intai o promisiune, adica eliberarea de firea pamanteasca si astfel sa traiesc viata inviata a Lui Isus Hristos. In felul acesta m-am dezbracat de omul cel vechi si m-am imbracat in Hristos, Hristos traieste in mine si viata acesta este viata vesnica, viata din belsug.
    Dupa cum bine mentionezi, planul Lui Dumnezeu de mantuire pentru om este exprimat in termeni succesivi de indreptatire, sfintire si glorificare. Expresiile „socotit ca fiind neprihanit” si „socotit sfant” sunt putin neclare in felul in care le folosesti si necesita o explicatie teologica, chiar daca intr-un limbaj popular ca sa fie intelese de fiecare crestin. Desigur ca dimensiunea articolului tau si accentul pe cele 3 puncte care asigura biruinta nu permit aceasta, insa poate intr-un alt articol.
    Inteleg ca suntem angajati intr-o batalie pe viata si pe moarte pe care trebuie sa o castigam zilnic, dar cine este dusmanul? Cu cine sau cu ce ne batem? Nu cred ca vorbesti doar metaforic si faci o analogie la viata crestina in general.
    Stii ce se spune: crestinii, adica pocaitii, cer ceea ce deja au, mantuire, putere, si vor sa ajunga acolo unde deja sunt, cu Hristos in locurile ceresti.
    Contributia meu la articolul tau vreau sa fie despre sfintire.
    Astept replica ta si voi continua daca este cazul.

    In Hristos, Isidor (pseudonim)

Lasă un comentariu