Duminica trecută (14 iulie 2013 n.r.) după terminarea bisericii ne-am hotarât sa-i facem o vizită la Silviei Tărniceriu care se află de câteva zile la Cleveland Clinic pentru a doua oară în ultimele 3 săptămâni. Spre bucuria noastră cea care ne-a întâmpinat la ușa salonului Silviei era Ellen Mullet soția fratelui Bill Mullet. Am pășit încet spre patul Silviei care ne-a întâmpinat din nou cu zâmbetul  ei caracteristic. După câteva schimburi de cuvinte Silvia ne-a arătat monitorul care îl poartă în buzunarul pijamalei de la piept. Era un monitor care îi urmăreau funcțiile inimi și al plămânilor. După circa jumătate de oră au venit alti tehnicieni să o pregătească pentru CT scan și a trebuit să plecăm lăsând-o pe Silvia în mâna bună a Domnului nostru și a personalului de spital iar ca body guard a rămas Ellen Mullet care a inlocuit-o pentru o zi  pe Elena Marza.

Plecând de la Spital mi-am adus aminte de cântarea fratelui Niculiță Moldovan care spunea cam așa:

„Prin multe tari frumoase, in viata, am trecut
Si-atatea vai si dealuri frumoase am vazut;
Dar nici un deal din lume nu m-a atras asa
Ca dealul ce pe nume Se cheama Golgota.

Acesta nu se-nalta cu varful pan’ la nori;
Pe culmea lui, zapada nu cerne albe flori.
Si totusi nici pe-un munte  Nu m-am simtit asa
De Dumnezeu aproape Ca sus, pe Golgota.”

După cum mulți dintre voi știți Silvia a făcut o călătorie de 370 de zile care a cuprins 3 continente și multe țări frumoase unde românii noștri dragi au poposit pentru ași adăpa cămilele la oazele cu apă cristalină izvorâtă din munții și dealurile frumoase ale Bucovinei și pănă în deșertul Australian.

La sfârșitul acestei călătorii lungi și plină de peripeți Silvia și-a orientat din nou busola spre Millersburg, Ohio, spre căsuța ei dragă cu multă iarbă verde și flori.

Nu după mult timp după sosirea ei acasă Silviei i s-a aprins ”becul roșu” care încerca să ne spună tuturor că trupul Silviei nu funcționează normal. După câteva telefoane și rugăciuni Silvia s-a hotărât să meargă din nou la medic. După prima vizită la medicul de familie vizitele s-au înmulțit pe zi ce trece. A fost trimisă la specialistul de la oncologie apoi la cel de ficat și tot așa mai departe. Diagnosticile au fost și bune și rele dar în toate acestea vedem mâna bună a Domnului care veghează zi și noapte asupra  Silviei și asupra noastră. Domnul a binecuvântat-o cu frați și surori români și americani gata să o ajute și-n vremuri ca acestea. Elena Marza trebuia să plece din nou în Romania dar și-a amânat plecarea pentru a o ajuta pe Silvia în aceste vremuri grele.

După ultimile vești de la medicii care se ocupă de cazul Silviei se pare că ea se pregătește pentru o nouă călătorie încă necunoscută pentru ea dar cunoscută de Domnul nostru Isus Hristos. Aparatura de bord a Silviei indică apropierea de țărmul de peste Iordan, apopierea de întâlnirea cu Cel pe care l-a iubit și l-a slujit: Domnul Isus Hristos. Instrumentele de bord recomandă pregătirea trenului de aterizare iar semnalele de la turnul de control indică că pista de aterizare este liberă. Combustibilul din rezervoare începe să scadă cu ficare milă din drumul ei spre aeroportul  ceresc. Toți cei din jur sunt rugați să-și pună centurile de siguranță și să aștepte în tăcere aterizarea Silviei.

Sunt sigur că florile și îmbrățișările nu vor lipsi nici de data aceasta. Până atunci vă încredințez pe toți în buna mână a Domnului nostru Isus Hristos și vă rog să continuați să vă rugați pentru Silvia pentru ca „aterizarea” să-i fie cât mai lină și liniștită.

Gicu Cotleţ