Dacă îmi împodobesc casa ca nimeni altcineva, cu panglici de mătase, cu seturi de beculețe ce-ți iau ochii cu pâlpâirea lor sau cu baloane vesele ce-ți aduc zâmbetul pe buze, dar nu-mi exprim dragostea față de familia mea, nu sunt decât un alt decorator, mai mult sau mai puțin talentat.

Dacă robotesc până la epuizare în bucătărie, pregătind mese îmbelșugate, frământând cozonaci pufoși și înmiresmați și aranjând apoi ca nimeni altcineva masa de sărbatoare, dar nu-mi exprim dragostea față de familia mea, nu sunt decât un simplu bucatar.

Dacă mă ofer sa ajut la cantina socială, să duc Vestea Buna la azilul de batrâni și dacă dau tot ce am în scopuri caritabile, dar nu-mi exprim dragostea față de familia mea, nu-mi folosește la nimic.

Dacă împodobesc bradul cu îngerași argintii și fulgi de zăpadă confecționați cu migală, dacă particip la o serbare după alta, onorând nenumăratele invitații ce mi se fac, dacă nu lipsesc la nici o repetiție de cor pentru marea Sarbatoare, dar în toate acestea nu mă concentrez în primul rând asupra lui Cristos, nu-mi folosește la nimic și nu am pătruns adevăratul sens al Sărbătorii.

Dragostea se oprește din gătit ca să îmbrățiseze copilul.

Dragostea se oprește din împodobitul casei ca să-i dea un sărut soțului și să-i spună “te iubesc”. Dragostea este plină de bunătate, deși grabită și obosită.

Dragostea nu pizmuiește casa celui care a pus pe masa împodobită festiv farfuriile din cel mai fin porțelan și tacâmurile de argint.

Dragostea nu țipa la copii să nu-i stea în cale, ci este plină de mulțumire că îi are, chiar dacă i se împleticesc printre picioare.

Dragostea nu le face daruri numai celor care pot să dăruiască la rândul lor, ci se bucură să le pregatească daruri celor care nu au din ce să dăruiască.

Dragostea acoperă totul, crede totul, nădăjduieste totul, suferă totul.

Dragostea nu va pieri niciodată.

de autor necunoscut

sursa : http://revistaartasicredinta.ro