Vecinii noștri au nevoie de rugăciune

Publicat pe 21 februarie 2014 de suceavaevanghelica

rugăciune Ucraina

Daniel Grigoriciuc și Alina Butnariu, colegii mei de la RVE Suceava, au fost contactați astăzi la matinal de o persoană din zona Cernăuți care a confirmat nevoia urgentă de sprijin în rugăciune pentru Ucraina.

Acest articol a fost publicat în DIVERSE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

1 Response to Vecinii noștri au nevoie de rugăciune

  1. Avatarul lui Laura Emanuela David Laura Emanuela David spune:
    21 februarie 2014 la 21:02

    Reblogged this on My journey to Jesus and commented:
    Începusem zilele astea chiar să mă supăr pe orice ignorant care-şi etala fericit ultimele achiziţii trecătoare…
    Nu mi-am dat seama cât de tare mă afectase criza din Ukraina, dar după ce am văzut filmuleţele în care oamenii erau seceraţi de gloanţe fără pic de milă, mi-am dat seama că nu e joacă. Şi am început să mă rog cu disperare lui Dumnezeu să nu lase ca situaţia să scape din control într-o revoluţie, război civil… (deşi, în fine, era în toi)… după ce săracii, cu 23 de ani în urmă, trecuseră prin acelaşi procedeu de desprindere de zona sovietică.
    Eram prea mică la revoluţia noastră să realizez ce înseamnă libertate de conştiinţă, de mişcare, de întrunire, asociere. În schimb, în 2008, timp de o lună, am fost în Ukraina (Kiev şi Yalta, Artek) unde am luat contact cu felul lor extrem de călduros, petrecăreţ şi vesel de a fi. În 2012, în Ungaria, la un summit pentru Europa de Est şi Rusia, am cunoscut altă trupă de ukrainiei extraordinari. Mă gândesc la ei…!
    În 2008, străbătându-le ţara, am crezut că mă întorc cu 20 de ani în urmă, în copilăria mea. Ţara nu făcuse nici un progres spre dezvoltare. Mergeam cu trenul, iar în staţii, vânzători ambulanţi mergeau cu peştele tranşat, şi bine sărat, atârnat de-un băţ, care, la o mişcare nepotrivită a cărăuşului său, îţi putea plezni faţa..! Fiind împreună cu ceva americani cu noi, ei făceau poze consternaţi că există aşa ceva. Ce ştiu ei…! 
    Doar că acum… toate s-or acutizat. Tinerii trecând hotarele, intelectualii deopotrivă, nu au mai considerat normală starea de corupţie, hoţie la drumul mare şi de presiune politică. Se poate altfel.
    Aşa cum guvernul le este divizat în două părţi distincte, opuse, contrare, aşa este şi populaţia. Jumătate ridică în slăvi Rusia (Doamne, de ce?! E o sărăcie, hoţie şi huliganism de nedescris!!), iar ceilalţi doresc o integrare europeană din cam toate p.d.v..
    Le admir din toată inima tenacitatea, perseverenţa şi avântul patriot.
    Mă plec cu reverenţă înaintea celor care şi-au dat viaţa, şi mă rog ca Domnul Dumnezeu să le mângâie familiile îndoliate.
    Mă rog din toată inima pentru o colaborare în vederea încetării focului împotriva civililor, şi a protestatarilor! Mă rog coşmarul să fi luat sfârşit. Mă rog să nu fie o altă manevră mişelească de dispersare şi împrăştiere a protestatarilor.
    Doamne-ajută!

Lasă un comentariu