Prima ieșire pe munte din acest an s-a consumat pe 21,22 iulie. Cornel Cioban s-a dovedit din nou a fi un ghid bun. A ales traseul cel mai frumos –a nu se înțelege ușor – și a identificat și zilele cele mai potrivite pentru munte. Nu știu cum le-a identificat însă i-a ieșit și de această dată. Ascensiunea pe Giumalău am făcut-o din Pasul Mestecăniș iar toți cei 10 membri ai grupului au dovedit aptitudini de montaniarzi. Cabanierul de la Cabana Giumalău ne-a așteptat cu un ceai de măceșe, care și-a făcut efectul imediat. A ținut să ne precizeze că nu este ceai la plic.
La coborâre a trebuit să decidem pe care traseu să apucăm. Am riscat şi am decis să ne aventurăm pe traseul cel mai lung şi cel mai frumos deşi s-a anunţat cod galben de precipitaţii. Ploaia anunţată ne-a prins când eram deja în Valea Putnei în siguranţă.
Până primesc fotografiile de la Boghy Dan iată nişte imagini de amator.
David
- Primii pași pe un traseu de 6 ore
- La început…totul pare ușor
- Primele fotografii panoramice
- Umbra molizilor face înaintarea mai ușoară
- Avem spor
- Primim indicații…prețioase
- Cam pale indicatoarele însă ne-am descurcat
- câmpia alpină în toată splendoarea sa
- Nu. Nu sunt toate pentru Cornel
- Așa zâmbești după ce bei ceai de măceșe
- Și ăsta pare a fi zâmbet 🙂
- Cană diferită dar același conținut
- Cabana Giumalău
- Pietrosul Bistriței
- Masivul Rarău – vedere de pe Giumalău
- Rarăul pare aproape
- Micul dejun pe răcoare
- Plafonul norilor este coborât
- Pe creastă în drum spre Vf. Alunu
- It is Max
- Norul ne-a învăluit
- Aproape de finalul traseului
- Încă puțin…și gata




































































