Zilele trecute am văzut într-o librărie un pad cu un mesaj care se vrea a fi amuzant. Şi este. Este amuzant atâta timp cât nu este luat în serios. La o privire superficială s-ar putea interpreta că mă tem de partea feminină. Nu, nu mă tem! N-ai cum să ai teamă de frumos, de fiinţa ce Creatorul a intenţionat să fie ajutor potrivit pentru bărbat. Mă tem însă pentru femeile care cred într-o astfel de evoluţie. Nimic nu este mai respingător, mai involutiv decât o femeie care se vrea bărbată.

Această situaţie îmi aminteşte de un articol de pe un blog, articol care creionează convingător despre locul femeii în raport cu bărbatul. Blogul nu este al unui bărbat ci al unei femei care…nu se crede bărbată.:)

Femeia niciodată nu trebuie să fie pe primul loc. Locul ei este alături. Nu mai sus, nu mai jos, nu în spate sau în faţă, ci alături. Pentru ca în momentul potrivit să poată lua de mână şi să poată fi protejată. Ea e partener şi nu centrul universului. Bărbatul care va întâlni o aşa femeie singur o va face centrul universului său.