Versuri profunde generate de o pierdere inopinată, petrecută cu 18 ani în urmă.
Îmi privesc viaţa
Şi văd umbre lăsate
Pe potecile vechi pe care ar fi trebuit să umblu altfel
Văd urme de frică , urme de durere
Lăsate ca o taină ascunsă pe cărările bătătorite sub privirea Ta.
Văd avalanşe de cuvinte ce-au căzut odată peste mine
Lovindu-mi inima însetată de linişte, iubire.
Alteori, văd raze de soare
Străluminându-mi sufletul.
Văd Duhul Tau slăşluind în mine
Cum îmi inundă inima cu har nemărginit .
Vreau să fiu liber, Doamne,
Să nu mai simt presiunea amintirilor triste,
Să nu mai simt despărţirea ca pe o rană.
Să simt mângâierea Ta când noaptea îmi învăluie gândul
Să te simt mai aproape, Doamne.
Cad fulgi de gând ce se topesc în inima mea arsă de dor…
Vreau să zbor spre cerul de lumină,
Să-mi deschid sufletul , alunecând spre nemurire,
Însetat de sublim să respir prezenţa Ta.
Mi-am dorit odaia sufletului meu
Să fie împodobită doar cu sfinţenie
Să fie Templul Tău
Să fie Cortul întâlnirii cu Tine.
Văd jertfe ce le-am adus pline de cusur
Văd chipul Tău cum a plâns atunci
Dar focul Tău m-a mistuit pe mine
Ca să fiu curăţit pe veci
Să fiu liber, Doamne.
Suceava Evanghelica 