Corneliu Matei

Nu voi impune un caracter precis acestor rânduri, ele pot să pară evidente sau poate fără noimă pentru unii care au refuzat dezvoltarea unor relații constructive în toți acești ani petrecuți împreună. Fără vorbe mari voi încerca să construiesc o imagine cât mai apropiată de realitate, conturată pe urmele voastre lăsate aici în Filadelfia.
Așadar, edificandu-mă memorabil în uitarea unora sau prețuirea altora, mă trezesc acum vorbind despre unele lucruri devenite istorie.
Nu sunt nostalgic, sunt chiar fericit.
Deși cred că întotdeauna a existat ceea ce numim noi conflictul dintre generații, conflict în care parcă toate frustrarile generației trecute aduc cu ele tensiuni amenințătoare generației prezente, dornică mereu de schimbare, totuși relația noastră a decurs într-un mod echilibrat. Poate că această ceartă dintre trecut și prezent ar putea fi în detrimentul viitorului sau poate va naște noi perspective profunde pentru mulți care au ales să gândească toți acești ani… Poate ecoul vorbelor mele se vor concretiza cu părere de rău în lacrimile unui tânăr sau poate în zâmbetul luminos al unui om maturizat, cu un sistem de valori bine ancorat în Adevar chiar din băncile Liceului Filadelfia.
Cert este că voi, acești liceeni, ieșind de pe porțile Filadelfiei veți fi provocați să faceți față unui tip de viață foarte complicat. Noi dăm vina pe sistemele socio-politice pe care se construiește lumea din jurul nostru, dar totuși secretul unei vieții plăcute este ascuns într-un sistem de valori morale și spirituale bine ancorat în Cuvântul lui Dumnezeu, care pe an ce trece parcă se diluează, standardul scâzand tot mai alert. Va trebui, voi, această generație, să țineți piept unei lumi secularizate în care Dumnezeu nu mai este venerat, ci mereu acuzat sau pus la îndoială.
Imi doresc foarte mult ca toți elevii din Filadelfia să plece cu o luciditate în ceea ce înseamnă spiritual, să fie acei oameni cu impact în societate care să răspândească o mireasmă placută de la viață spre viață.
Acum, știu cât de rare sunt întâlnirile cu oameni adevarăți, dar tâlcul șederii noastre împreună timp de doi ani, încă mă ține copleșit de emoție aici pe locul despărțirii noastre.
Poate departe de mine veți păși călăuziți de Adevăr, făcând alegerile în viață cu rigoarea durerilor din care ați reușit să învățați ceva, cuprinzând cu inimile voastră acel drum precis care vă va conduce spre piscuri înalte. Sau poate durerea amintirilor vă vor stânjeni pentru totdeauna, gândindu-vă că ați fi putut face mai multe lucruri împreună cu noi, profesorii.
Ne pornisem să căutăm împreună o rostire din care să nu ne pierdem niciodată, să nu ne irosim energiile cu lucruri care nu merită. Oare am reusit? Poate detinem, fiecare in parte, fragmente din cifrul unei minuni. Poate peste ani se vor uni toate, ca într-un puzzle și vom înțelege că s-a meritat să fim împreună acești doi ani.
Suntem la fel de responsabili pentru tot ceea ce a fost în această perioadă scurtă petrecută la Școala Filadelfia.
“ Inima mea mereu a vegheat, iar ochii inimilor voastre au fost mereu deschiși”. Oare sa fi fost asa?
Numai conștiența apartenenței la aceeași sursă de viață, de divinitate ne va păstra pentru totdeauna aproape. Voi avea nevoie din când în când de unele semne de la voi, ca împlinirile de acum să devina la fel de evidente pe viitor, să știu că soarele asfințește liniștit și la voi.
Un nou răsărit va fi o altă poveste care nu va avea legatură cu aceasta de acum, pentru că rămâneți în inima mea unici prin ceea ce ați fost, sunteți și veți fi.
Succes!

Dumnezeu să vă binecuvinteze !

P.S. Nu uitați ce am cântat împreună : “ Isus e modelul pe care cu toții cu orice preț îl urmăm!”

Cu dragoste sinceră, dirigintele vostru Corneliu Matei