Marius Cruceru: “În urma a 30 de ani de lucru cu tinerii, 20 de ani de lucru pastoral, 2 ani de frustrări imense în întunericul unei experiențe personale, mi-am pus întrebarea: ce se întîmplă? de ce ne pleacă tinerii din biserici? Fie pleacă în lume, unii dintre ei se declară atei, alții rămîn în biserică cu trupurile, dar gîndurile, etica lor, preocupările lor sînt departe de cele ale unor tineri duhovnicești.
Așa cum spunea unul dintre ei, m-am botezat la presiunea părinților și pentru că s-au botezat toți cei de la trompeta I, unde cîntam și eu. Am rămas în biserică de rușine, dar am regretat apoi că m-am pocăit prea devreme. Aș fi vrut și eu să urmez calea lumii, măcar de curiozitate.
Avem din ce în ce mai multe pierderi. Biserica suferă din cauza fracturii dintre generații și soluțiile platării unor biserici “relevante”, “contemporvante”, cu trupe de laudă și închinare, cu slujbe din ce în ce mai lumești și firești nu par a fi o soluție nici măcar temporară pentru menținerea unora în biserici. Noile tehnologii sînt un alt motiv pentru care tinerii preferă să se hrănească spiritual din cu totul alte surse decît din spațiul liturgic.
Ce este de făcut? Astăzi, dacă aș avea un copil de 12 ani, la începutul a ceea ce noi numim adolescență (curios, în Biblie nu există adolescenți și nici adolescență), aș face mai multe lucuri cu totul diferit. Și în viața personală și în biserică.
Ce anume? Aceasta aș dori să vă împărtășesc, să nu mai treceți pe calea pe care am trecut eu și alți pastori.”