Ne-am întâlnit azi în curtea școlii. Și în curtea școlii. La Filadelfia. Eu plecam spre casă, el căuta un coleg. M-a întrebat dacă l-am vazut. Nu am putut să-l ajut. Nu-l văzusem. Atunci a apărut în discuția noastră formularea : ”vai de capul meu”. Am început să ne jucăm cu tot felul de combinații ale acestei formulări. Ne place să ne jucăm cu diverse combinații ale cuvintelor. El, Samuel Piscuc, se descurcă bine cu literele. Le aranjează cu măiestrie. Cele două volume de poezii publicate deja sunt o dovadă de necontestat. Înainte de a ne despărți i-am spus că îl cred în stare să scrie și o poezie unde să apară: ”vai de capul meu”. A spus că va scrie. A scris. Ce a scris se poate vedea pe blogul său la adresa :  https://samuelpiscuc.wordpress.com/2016/06/22/vai-de-capul-meucumva/

David Reguș