Am participat la Mountain Bike Dragomirna ediția a V-a, pe traseul ”Family”. Nu vă ascund că mă gândeam că voi scrie ceva despre podium. Adică noi pe podium. Eu cu Albert. Asta gândeam de acasă. La fața locului am studiat concurenții. Involuntar îi cântărești așa din priviri și gândești. După ce i-am văzut încă gândeam la podium. Când am pornit însă pe traseu aveam  să constat că trebuia să le ”cântăresc” bicicletele. Abordarea traseului impunea o bicicletă adecvată. Nu încerc să mă scot. Așa pare. Pe parcurs mi-am schimbat gândirea de câteva ori. Primul gând a fost să abandonez. Apoi m-am tot gândit la ce a spus Călin Bârleanu de la Viva FM. Înainte de start le spunea copiilor să îi aștepte pe părinți. A avut dreptate. I-am și spus. Următorul gând a fost să mă țin cât pot de aproape de Albert. Ușor de gândit mai greu de realizat. A fost greu dar am reușit. Gândul care mi-a dat avânt însă a fost privitor la finalizarea cursei. Am finalizat cei 14 km ai traseului. Nu pe podium. Dar nici departe de el. 🙂

Am mai fost și în 2012 la Mountain Bike Dragomirna . Atunci am fost doar spectator.

Felicitări celor de la Monticond pentru organizare.