Emanuel Conțac face fine observații pe o temă febrilă

Asemenea multor cântăreți care la maturitate s-au lansat pe orbita muzicii seculare, Aretha Franklin, moartă la jumătatea lunii trecute, și-a început cariera în biserică. Dincolo de învelișul lumesc, muzica Arethei păstrează amprenta inconfundabilă a mediului în care s-a format artista.

Merită să reauzim o piesă din repertoriul ei clasic, fie și numai fiindcă expresia „natural woman”, cântată în prezența unui președinte care nu s-a sfiit să promoveze politici identitare de inspirație neo-marxistă, capătă dintr-odată o turnură ironică.
În SUA este la modă să crezi cu devoțiune religioasă că poți deveni orice (din bărbat — femeie, din femeie — bărbat, din bărbat — non-binar etc.).

Într-un asemenea climat cultural, e surprinzător că se mai poate cânta despre ideea de „woman”, bașca „natural woman”! Cum o fi trecut acest cântec de politrucii care descriu totul în termeni de „construct social”, „raport de putere”, „identitate fluidă” etc.?

Emanuel Conțac

 

Acest articol a fost publicat în DIVERSE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un comentariu