E zi de sfanta Cincizecime.
E ziua ta, o, Sfinte Duh!
Coboara iar din inaltime
Cu snop de flacari in vazduh!
Trimite, Tata, iarasi norul,
revarsa sfantul Tau suvoi
si vino prin Mangaietorul!
Cobori la noi!

O, rau de viata, de putere,
Tu, dar trimis de blandul Miel,
Tu celor orbi le dai vedere
Ca sa putem privi spre Cer;
prin Tine surzii-aud Cuvantul
si glas voios dai celui mut.
Iar cei ologi intreg pamantul
l-au strabatut.

Tu risipesti din lume somnul
ce tine sufletul ascuns.
Prin Tine noi vorbim cu Domnul
si tot prin Tine-avem raspuns.
Tu ne dai vise si vedenii,
ne dai cantari si ne vorbesti
in limbi apuse de milenii
sau ingeresti.

Tu aperi de-a ispitei soapte,
Tu usurezi atatea cruci.
Tu faci sa cante-n miez de noapte
pe cei cu gleznele-n butuci.
In clipe dragi de adorare
inalti pe multi de la pamant
si-nveti pe credinciosi sa zboare
spre Cerul sfant.

Iar astazi Tu ne dai de veste
prin porti strajerii veghetori
ca multa vreme nu mai este
pan-la-ntalnirea cea din nori.
Ca Noe-n vremile vechimii,
Ce indemna spre Dumnezeu,
Tu chemi, din ziua Cincizecimii,
Tu chemi mereu.

Curand se va opri izvorul.
Biserica se va-nalta.
Iar Duhul Sfant, Mangaietorul,
va fi luat si el cu ea.
O, cati in lume vor ramane
Cu inimile in vapai,
Stigand: – Nu ne lasa, Stapane,
suntem ai Tai!