În luna mai am participat la Forumul Educației găzduit de Universitatea de Stat din Moldova. Printre invitați a fost și Daniel Funeriu, ministrul Educației în perioada 2009 – 2012. Prezența sa la eveniment a dinamizat întâlnirea și a canalizat totul spre un pragmatism uimitor de bine articulat. Nu spunea vorbe, ci evidenția aspecte care funcționează, doar dacă există voință politică de a fi puse în practică. Aș putea scrie multe, însă vreau să ating doar un anume subiect. Colega mea, Simona Pojoga, a participat la un seminar cu Daniel Funeriu, în cadrul Forumului Educației, și a apucat să surprindă puțin dintr-o relatare despre vremea când avea putere decizională asupra învățământului din România. Simona regreta că nu a apucat să filmeze mai mult din cauza telefonului care a avut toanele sale, dar mi-a trimis ce a apucat să înregistreze. Am păstrat înregistrarea, deși nu o puteam posta pentru că se vede clar că este trunchiată la modul cumplit. Pentru a fi înțeleasă necesita un context. Ei bine, contextul a fost creat chiar de Daniel Funeriu prin postarea sa de pe data de 27 iulie 2024 și astfel apare acest articolaș. Cele prezentate de Daniel Funeriu le consider decizii luate cu responsabilitate în urma unui real proces de gândire autentică.