Corneliu Simuț atrage atenția asupra unui fenomen îngrijorător din spațiul evanghelic românesc: fascinația unor credincioși față de Călin Georgescu. Profesor de teologie, cu experiență pastorală și academică de peste trei decenii, Simuț remarcă faptul că, de la începuturile sale, mișcarea baptistă s-a centrat pe Hristos, iar cea penticostală pe Duhul Sfânt – direcții sănătoase teologic, chiar dacă uneori s-au adăugat și discuții mai puțin esențiale (fumat, alcool, vestimentație). Totuși, din noiembrie 2024, observă el, o parte dintre „pocăiții” români și-au mutat atenția de la nucleul credinței către o figură politică și controversată. Această „obsesie” pentru Georgescu este, în cuvintele lui Simuț, „eretică din perspectivă teologică și dezastruoasă moral”. El sugerează că fenomenul ar merita studiat la intersecția dintre teologie, științele educației, psihologie și chiar psihiatrie, fiind un simptom al rătăcirii de la valorile fundamentale ale Evangheliei.

Mesajul său rămâne clar: centrul credinței evanghelice nu poate fi o persoană publică, ci doar Hristos și lucrarea Duhului Sfânt.