La Seul, aproape nouă sute de delegați din 124 de țări s-au adunat pentru Adunarea Generală a Alianței Evanghelice Mondiale (WEA), desfășurată sub tema „The Gospel for Everyone – Evanghelia pentru toți”. O temă care invită la reimaginarea misiunii creștine într-o lume în schimbare rapidă, cu privirea îndreptată spre anul 2033, când creștinii din întreaga lume vor marca două milenii de la viața, moartea și învierea lui Hristos. Încă din primele sesiuni, sala imensă a bisericii coreene SaRang a fost plină de energie și speranță. Delegații veniseră cu dorința de a vedea cum lucrează Dumnezeu în biserica globală.
Pastorul Rick Warren, vorbitor principal, a lansat un apel direct: „Avem opt ani până la 2033 pentru a împlini Marea Trimitere.” Într-un studiu biblic inspirat din Faptele Apostolilor 2, el a subliniat că „Biserica, la nașterea ei, a fost la cel mai bun moment al ei.” Programul zilei a inclus 12 paneluri de discuții, 23 de seminarii, sesiuni plenare și momente intense de închinare conduse de corul Shekinah Singers și orchestra Integrity Music. Peste cinci mii de credincioși locali s-au alăturat delegaților într-o imagine vie a Bisericii universale. Un moment definitoriu al adunării a fost prezentarea lui Jason Mandryk (Operation World), intitulată „Living the Gospel in Global Growth”. El a arătat că, în cadrul WEA, peste 650 de milioane de oameni din lume se identifică drept evanghelici – adică unul din patru creștini.
Ceea ce a surprins însă audiența a fost faptul că aproximativ 70% dintre evanghelici trăiesc astăzi în Africa, Asia și America Latină. Din anii 1980, centrul de greutate al creștinismului s-a mutat dinspre Europa spre Sudul Global – acolo unde bisericile cresc rapid, dar se confruntă cu provocări majore privind formarea teologică. Mandryk a avertizat: „Creșterea rapidă este o binecuvântare care aduce responsabilitate. Ucenicizarea trebuie să fie o prioritate.” Studiile arată că nouă din zece păstori africani nu au educație teologică formală – un dezechilibru care cere solidaritate și parteneriate între continente.

Pentru participanții europeni, mesajul a fost clar: Europa nu mai este centrul Bisericii mondiale, dar încă are un rol de jucat.
După secole în care a trimis misionari, Europa poate acum trimite învățători, slujitori și resurse teologice. Chiar dacă bisericile europene sunt mai mici și societățile mai secularizate, tocmai această slăbiciune poate deveni un teren al harului.
Adevărata credibilitate a Evangheliei nu stă în privilegii sau clădiri, ci în credincioșie și integritate. Mandryk a numit diversitatea evanghelică un semn de sănătate spirituală – „Nici o denominație nu deține monopolul asupra veștii bune.”
Totuși, diversitatea cere și claritate: ce înseamnă astăzi a fi evanghelic? Europa, cu moștenirea ei teologică și istorică, poate ajuta la menținerea acestei clarități, cu condiția să vorbească cu smerenie, nu cu superioritate. Dumnezeu pare să redeseneze harta Bisericii. Centrul spiritual se mută mereu – din Ierusalim la Antiohia, din Roma la Wittenberg, din Londra la Seul. Fiecare etapă a adus o reînnoire. Poate că ascensiunea Sudului Global este chemarea actuală de a redescoperi că Evanghelia nu aparține niciunei civilizații, ci întregii lumi.

Pentru Europa, răspunsul are trei pași simpli:

1. Să asculte – să primească vocea fraților și surorilor din alte continente.
2. Să învețe – din pasiunea și perseverența Bisericii majoritare.
3. Să slujească – punând la dispoziția lumii resursele sale spirituale, academice și culturale.

Când mii de oameni din toate națiunile au cântat împreună în Seul, imaginea era desprinsă din Apocalipsa 7:9: „O mare mulțime pe care nimeni nu putea s-o numere, din orice neam, seminție, popor și limbă.”
Adunarea Generală s-a încheiat cu numirea unei noi echipe de conducere – Botrus Mansur (Nazaret) ca secretar general și Godfrey Yogarajah (Sri Lanka) ca președinte al Consiliului Internațional – și cu o chemare reînnoită: să dublăm efortul pentru împlinirea Marii Trimiteri până în 2033.

sursa: evangelicalfocus.com