Nașterea Domnului Isus Hristos nu a fost un eveniment întâmplător sau improvizat. Așa cum cele mai importante momente din viața noastră necesită o pregătire atentă, la fel întruparea Fiului lui Dumnezeu a fost planificată de Dumnezeu cu mult timp înainte și realizată cu o grijă desăvârșită. Venirea lui Hristos în lume reprezintă cel mai mare miracol al istoriei, iar nașterea Sa din fecioară dovedește că El este adevăratul Mântuitor. Încă din paginile Vechiului Testament, Dumnezeu a anunțat venirea lui Mesia. Moise vorbește despre un proroc asemenea lui, pe care Dumnezeu îl va ridica pentru popor (Deuteronom 18:15). Proorocul Isaia oferă unele dintre cele mai clare profeții: fecioara care va naște un Fiu numit Emanuel – „Dumnezeu cu noi” (Isaia 7:14) – și copilul care va fi numit „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii” (Isaia 9:6). De asemenea, Mica indică precis locul nașterii: Betleemul, mic între cetățile lui Iuda, dar ales de Dumnezeu pentru a da lumii un Conducător veșnic (Mica 5:2). Aceste profeții nu doar confirmă inspirația divină a Scripturii, ci arată că Dumnezeu stăpânește istoria și împlinește cu exactitate planurile Sale. Pe lângă profeții, Dumnezeu a pregătit întruparea printr-o serie de nașteri supranaturale, care au prefigurat marele miracol al venirii lui Hristos. Sarah, Rebeca, Rahela, mama lui Samson și Ana – toate femei sterpe – au primit copii prin intervenția directă a lui Dumnezeu. Mai târziu, Elisabeta, soția lui Zaharia, a rămas însărcinată la bătrânețe, dând naștere lui Ioan Botezătorul, premergătorul lui Mesia. Aceste evenimente miraculoase au pregătit inimile oamenilor pentru ceva cu totul unic: nașterea Fiului lui Dumnezeu fără intervenție omenească. Anunțul făcut Mariei de către îngerul Gabriel este punctul culminant al acestei pregătiri divine. Deși tulburată și uimită, Maria primește prin credință mesajul ceresc, întărit de semnul sarcinii Elisabetei și de cuvintele hotărâtoare: „Căci nimic nu este imposibil la Dumnezeu” (Luca 1:37). Credința Mariei răzbate în cântarea ei de laudă – Magnificat –, în care Îl slăvește pe Dumnezeu pentru mântuirea adusă lumii. Totuși, nașterea lui Isus rămâne unică și fără precedent: El este conceput prin Duhul Sfânt, fără păcat, pentru a împlini scopul suprem al lui Dumnezeu – mântuirea omenirii. Nașterea din fecioară nu este doar un miracol, ci dovada că Dumnezeu Însuși a venit la noi. Îngerii au vestit păstorilor această veste bună: „Astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor” (Luca 2:11). De aceea, Iosif este îndemnat să-I pună numele Isus, „pentru că El va mântui pe poporul Său de păcatele sale” (Matei 1:21). Isus nu a venit ca un salvator politic sau temporar, ci ca Mântuitorul sufletelor, prin jertfa Sa desăvârșită pe cruce. Prin sângele Lui avem iertarea păcatelor și împăcarea cu Dumnezeu. Mântuirea nu poate fi câștigată prin merite omenești; ea este lucrarea lui Dumnezeu de la început până la sfârșit. De aceea, vestea Crăciunului rămâne aceeași și astăzi: Dumnezeu ne-a dat un Mântuitor. În El se află singura noastră speranță, căci „nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți” (Faptele Apostolilor 4:12).

sursa: EvangelicalFocus