Înainte de a intra în slujire, profetul Ieremia a fost testat de Dumnezeu, care i-a cerut răspuns la două întrebări.

Una dintre aceste întrebări a fost:

„Ce vezi, Ieremio?” (Ier. 1:13)

Răspunsul lui a fost:

„Văd un cazan clocotind dinspre miază-noapte.” (Ier. 1:13)

După aprecierile primite din partea lui Dumnezeu, Ieremia a fost înștiințat că:

„De la miază-noapte va veni nenorocirea peste toți locuitorii țării.” (Ier. 1:14)

Atunci, cazanul clocotind era, în primul rând, marele Imperiu Babilonian, care, nu după mult timp, a cucerit Ierusalimul, a distrus templul și a luat prizonieri , în trei valuri, mulți dintre locuitorii din Iuda și din Ierusalim. Întâi au fost luați cei educați, apoi cei mai tineri, iar a treia oară toți cei care puteau să meargă. Au rămas în țară doar cei bolnavi și neputincioși. În acea vreme de tensiune maximă și amenințări fără margini, Ieremia a fost chemat de Dumnezeu să stea în spărtură și să anunțe națiunile din nord că Dumnezeu luptă pentru casa lui Iuda, iar cei din casa lui Iuda să se încreadă în Dumnezeu și să se pocăiască de fărădelegile săvârșite.

Despre ei, Dumnezeu a mărturisit cu multă durere:

„Poporul Meu a săvârșit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, și și-au săpat puțuri, puțuri crăpate, care nu țin apă.” (Ier. 2:13)

sau:

„Tu singur te pedepsești cu răutatea ta și tu singur te lovești cu necredincioşia ta; și vei ști și vei vedea ce rău și amar este să părăsești pe Domnul Dumnezeul tău și să n-ai nicio frică de Mine, zice Domnul Dumnezeul oștirilor.” (Ier. 2:19)

Deși profetul Ieremia a sunat ultimul semnal de alarmă din partea lui Dumnezeu înainte ca să vină momentul cuceririi Ierusalimului, cei din Iuda și din Ierusalim au continuat în necredință și au înaintat în starea de păcat, chiar dacă amenințarea și prăpădul erau la ușă.

Aceasta s-a întâmplat atunci, dar oare ce se întâmplă și astăzi? Nu cumva cazanul clocotește încă o dată?

Tensiunile din Iran (Persia de altădată) au ajuns la culme, iar amenințările lor privesc în primul rând Israelul. Aceștia consideră America drept „marele satan”, iar Israelul „micul satan”, fiind hotărâți să aducă nimicirea și exterminarea americanilor și a evreilor. Numai că acum cazanul a dat pe dinafară și a aprins și țările din jur, precum Turcia și Rusia, din fundul miază-noapte-i, ale căror amenințări sunt tot mai feroce. Ce să mai spunem despre țările din jurul Iranului: Irak, Siria, Liban, Iordania, Yemen și chiar Emiratele Arabe Unite? În multe dintre acestea există miliții iraniene sau grupări susținute de Iran, precum Hamas, Hezbollah sau Hutiții. Cazanul clocotește și, oricât de mult încearcă armatele americane și cele israeliene să stingă conflictul din Iran și pe cel pe care Iranul, împreună cu aliații săi, îl poate declanșa, parcă se pune gaz pe foc. De aceea există pericolul izbucnirii marelui război anunțat de profetul Ezechiel, când armatele conduse de Gog din Magog (Rusia), la care se vor adăuga armatele din Persia (Iran), ale lui Gomer și ale celor din țara Togarmei (Turcia), își vor împlini planul.

Acestora li se vor alătura și Etiopia și Put (Sudan și Libia).

De aceea, în aceste vremuri, când cazanul clocotește încă o dată, trebuie să ne încredem în Dumnezeu, singurul care poate oferi biruință și pace. Dar, în același timp, să ne pocăim și să renunțăm la căile noastre rele, pentru ca pedeapsa lui Dumnezeu să înceteze. Cei din Iuda și Ierusalim nu s-au pocăit atunci, deși primejdia era la ușă. Ce se va întâmpla oare astăzi? Ești printre cei care promovează ura și răzbunarea sau printre cei care trăiesc în pace cu Dumnezeu și răspândesc pacea și altora? Este interesant de observat că, în aceste zile, când cazanul amenințărilor și al războiului clocotește, starea bisericii nu este una de clocot, ci de căldicel.

Despre biserica din Laodiceea, care poate fi considerată Biserica zilelor din urmă, Domnul Isus a mărturisit:

„Știu faptele tale: că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.” (Ap. 3:15–16)

Iar îndemnul adresat credincioșilor căldicei este:

„Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățat prin foc, ca să te îmbogățești; haine albe, ca să te îmbraci cu ele și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale; și doctorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi. Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, și pocăiește-te!” (Ap. 3:18–19)

De aceea, dacă există un cazan clocotind în privința războiului, trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu cu credință și pocăință și să-L lăsăm pe El să domnească în viața noastră, fiind plini de râvnă.

În acest fel, și cazanul vieții spirituale personale, precum și al Bisericii, să clocotească!