photo: Bona Lee

Pentru mulți observatori internaționali, criza Venezuelei este redusă la titluri despre colaps economic, sancțiuni sau instabilitate politică. Însă realitatea este mult mai profundă. Dincolo de statistici și declarații oficiale, Venezuela trăiește o tragedie umană, socială și spirituală. Viața de zi cu zi este marcată de familii destrămate de migrația forțată, de frică, tăcere impusă, arestări arbitrare și sute de prizonieri politici. Nu este vorba doar de o conducere ineficientă, ci de un sistem construit deliberat pentru a bloca orice schimbare, susținut prin represiune, intimidare și negarea sistematică a demnității umane. Deși presiunea internațională a dus la eliberarea unor deținuți, sute – poate mii – rămân închiși, iar mărturiile supraviețuitorilor indică practici de tortură fizică și psihologică în centrele de detenție. Mai puțin cunoscută, în special în rândul credincioșilor din Statele Unite, este dimensiunea spirituală a acestei crize. Regimul venezuelean nu doar tolerează, ci promovează activ o formă de spiritualitate inspirată din Santería cubaneză și din practici oculte. Aceasta nu este prezentată ca folclor, ci ca sursă de protecție, putere și legitimitate politică, intrând în contradicție directă cu credința creștină. Există ritualuri publice, simboluri și locuri considerate sacre, iar creștini care lucrează în instituții ale statului vorbesc despre altare și obiecte rituale amplasate în spații guvernamentale strategice. Pentru liderii regimului, puterea nu se bazează doar pe arme sau alianțe politice, ci și pe o presupusă protecție spirituală. Acest model nu este nou. Fidel Castro a apelat deschis la Santería pentru legitimarea autorității sale, iar Hugo Chávez a importat această combinație de politică, misticism și vrăjitorie în Venezuela, o moștenire care continuă și astăzi. În acest context, biserica evanghelică din Venezuela este slăbită și rănită. Mulți pastori au fugit din țară, alții au rămas din credință, frică sau nevoia de supraviețuire. Unii s-au aliniat sistemului pentru protecție sau beneficii. Totuși, există un rest credincios care persistă – adesea în afara structurilor instituționale – trăind o credință simplă, comunitară și curajoasă. Un moment de cotitură a avut loc pe 3 ianuarie 2026, când forțele americane l-au capturat pe Nicolás Maduro și pe soția sa la Caracas, transferându-i în Statele Unite pentru a răspunde acuzațiilor federale. Evenimentul a reprezentat o ruptură geopolitică majoră pentru Venezuela și America Latină. Din punct de vedere spiritual, a demonstrat că un regim aparent de neclintit este, de fapt, vulnerabil. Totuși, există și un avertisment: sistemele opresive, atunci când sunt slăbite fără a fi transformate la nivel profund, tind să se reorganizeze în forme și mai dure. De aceea, lupta care stă înainte nu poate fi exclusiv politică sau exclusiv spirituală. Ea trebuie să fie una holistică, care unește rugăciunea cu responsabilitatea publică, dreptatea, reconstrucția socială și angajamentul față de binele comun. Experiențele trecute din America Latină arată că intensitatea spirituală fără transformare structurală nu rezistă. Fără dreptate și responsabilitate socială, orice trezire spirituală se stinge. Împărăția lui Dumnezeu se exprimă prin libertăți concrete: libertatea de a trăi fără frică, de a-ți educa copiii fără indoctrinare, de a munci, de a vorbi și de a trăi cu demnitate – libertatea de a mânca, de a te vindeca și de a visa din nou. În ultimii ani, au fost formați lideri creștini nu doar în Scriptură, ci și în antreprenoriat comunitar, pentru a răspunde nevoilor reale ale societății. Afacerile au devenit spații de întâlnire, întâlnirile au devenit comunități, iar comunitățile – biserici vii. Parteneriatele cu universități urmăresc formarea unor profesioniști dedicați adevărului, demnității și responsabilității sociale.

Nu este vorba despre impunerea credinței, ci despre restaurarea binelui comun. Acolo unde adevărul este trăit, el continuă să-i atragă pe oameni către Hristos. Ceea ce se întâmplă în Venezuela este la fel de real ca armatele și armele, dar mult mai profund. Este o bătălie spirituală, structurală și de durată. Acest apel este adresat bisericii din Statele Unite și din lume: rugați-vă pentru Venezuela cu discernământ, nu naiv, ci cu angajament față de o transformare autentică. Dumnezeu să ne dăruiască credincioșie, curaj și înțelepciune pentru acest timp.

Wolfgang Fernández, venezuelean, fondator Next Step