Suceava Evanghelica

Îl citesc pe David Croitor de ceva vreme. Scrie pe Facebook . Are abordări pline de umor asupra unor aspecte întâmpinate de-alungul vieții sale. Am citit și am râs cu poftă. Amuzamentul este garantat, trebuie doar să citești.

David Croitor

Cu aproape cinci ani in urma m-am trezit cu niste usturimi in gat, incat nu mai puteam vorbi.Nici la telefon nu raspundeam decat foarte rar. Dupa ce m-am tot dus la o multime de medici care m-au consultat si n-au gasit nimic important, o doctorita ,nu orelistă, dar cunostinta de-a mea, mi-a recomandat, asa intre doua zambete, sa fac o vizita si la un psiholog sau psihiatru,nu stiu exact. Psihologul sau psihiatrul,ca nici acum nu stiu ce este, era o doctorita de aici de pe la noi, cunoscuta drept un medic foarte bun, despre care se zvonea ca iti ia durerile si apasarile de orice fel cum le-ai lua cu mana.La inceput am ezitat deoarece nu vedeam nicio legatura intre gatul meu si psihiatru, insa doamna doctor, cea despre care am vorbit mai sus, atata a insistat incat am zis, ok, o sa ma duc. Mi-a spus unde are cabinetul si mi-a mai zis ca daca nu vreau sa ma vada lumea, ar fi bine sa intru pe undeva prin spate, pentru ca este si acolo usa.La inceput nu m-am prins de ce mi-a zis ca ar fi bine sa nu intru pe unde intra toata lumea, insa doamna vazand ezitarea mea, m-a incurajat, spunandu-mi ca oricum nu conteaza ce crede lumea, conteaza ca ea nu ma crede nebun. Eu insa nici nu ma gandeam la asta, adica la faptul ca as fi nebun(dar mai stii?), dar cum a pronuntat cuvantul, cum mi-a intrat acest gand, ca o sulita in creier si   n-a mai fost chip sa-l scot.Am ramas blocat, daca sunt nebun si eu nu-mi dau seama? Oare degeaba m-a trimis ea acolo? Prima noapte n-am dormit deloc, m-am foit si m-am intors de pe o parte pe alta de zeci de ori, iar creierul imi scotea scantei.Sa innebunesc nu alta, asta daca nu eram deja..
In fine, dimineata,dupa ce m-am trezit si mi-am facut toate tabieturile, am plecat in oras, fara sa spun acasa unde ma duc, doar nu era sa-i spun Adrianei ca ma duc la cabinetul de nebuni. Dupa cateva tatonari prin zona, am localizat din priviri usa cabinetului, luandu-ma dupa cativa ciudati insirati ca funia in sac intr-o coada labartata. M-am apropiat subtil, facandu-ma ca urmaresc ceva anume,caut ceva, insa cu coada ochiului studiam situatia la fata locului. Un anume ins destul de bizar, cu priviri pierdute si care avea un tic nervos exact ca al meu, adica dadea din umeri la greu,m-a convins ca acolo este coada la care trebuie sa astept. M-am asezat cuminte pe un scaunel fara spatar, si am inceput sa butonez la telefon,voind sa afisez o cautatura de om normal, desi imi era foarte greu.Ceva im mintea mea se dereglase atat de puternic incat cu greu ma puteam stapani.Cel mai tare mi-era jena de oamenii din jur, nu de cei cu probleme ci de insotitorii lor care pareau in regula, adica normali, si as fi vrut sa fiu considerat si eu un fel de insotitor care astepta pe cineva,si nicidecum pacient.

Citește în continuare →

”Omul care aduce cartea” a fost o emisiune realizată de Dan C. Mihăilescu pentru o perioadă destul de lungă. Despre culisele ei povestește în primul interviu postat mai jos. Ce vreau însă să evidențiez este diferența apărută în viața criticului literar pe perioada unui an în care a trecut printr-o experiență pe care nu o regretă. Apreciază suferința pentru școala sa. Este vizibil schimbat și boala și-a lăsat nemiloasă amprenta-i feroce pe chipul său fără însă a afecta interiorul care a cunoscut în această perioadă momente de reverie. Aceste interviuri urmărite unul după altul ne vor ajuta să avem altă perspectivă asupra vieții și chiar a morții.

Orice tânăr înțelept 🤔🤔 se gândește în mod serios la reușita și la dezvoltarea sa.📊📈🗃️🤩🙌🙌
Noi îți oferim o soluție pentru a-ți aplica în practică această dorință.😉😉💡
GRĂBEȘTE-TE să te înregistrezi!!‼️❗👇⬇️
https://goo.gl/forms/dikxLD6Sf6IpMpJn1

Raymond Vancu la Suceava după ce a participat la ”Lira de aur” s-a aruncat pe studierea pianului. Vă recomand să urmăriți un material încântător care reprezintă o lecție de viață. Raymond Vancu în fața camerei și cu un partener de dialog care știe să descoasă prezintă aspecte fascinante din felul în care s-a format.

Dragi slujitori ai Cuvântului,Iubiţi fraţi şi surori de credinţă în Domnul Isus Cristos, Stimaţi invitaţi la al 106-lea Congres al bisericilor creştine baptiste române din SUA și Canada

Dumnezeul nostru să fie binecuvântat pentru frumoşii ani de existenţă şi de activitate al bisericilor creştine baptiste române din America şi Canada. El să fie glorificat pentru că de-a lungul anilor, bisericile baptiste române din SUA şi Canada au fost şi au rămas un loc de refugiu, de odihnă şi de ajutor multiplu pentru mulţi români care au trecut, au poposit sau au rămas pe aceste meleaguri. Suntem recunoscători Domnului şi desoebit de mulţumitori fraţilor şi surorilor pentru toate acţiunile din aceşti ani care, izvorând din iubire şi făcute cu mult sacrificiu, l-au glorificat pe Dumnezeu şi au ajutat bisericile creştine baptiste din România. Apreciem că motivaţi de porunca Mântuitorului, sunteţi sunteţi adunaţi în Atlanta, preocupaţi de mărturia pe care trebuie să o aibă Biserica lui Cristos în lume şi în mod particular de mărturia bisericilor creştine baptiste în generaţia prezentă. Convinşi că numai Domnul vă poate împlini rugăciunile, ne rugăm bunului nostru Dumnezeu ca în zilele acestea să aveţi parte din abundenţă de prezenţa şi de inspiraţia Duhului Sfânt. Domnul Isus Cristos cel viu, Stăpânul Bisericii, să vă călăuzească în studierea Sfintelor Scripturi, în gânduri, discuţii, decizii şi planificări, pentru ca şi următorii ani să fie plini de rod pentru gloria Tatălui ceresc. Ne rugăm insistent Părintelui atotputernic să vă ofere tot harul necesar pentru ca în anii ce vor urma bisericile creştine baptiste din SUA şi Canada să fie un loc al prezenţei divine unde în lumina Scripturilor şi în puterea Duhului Sfânt sfinţii să se sfinţească, să fie echipaţi pentru slujire, iar păcătoşii să găsească salvarea prin credinţa în Jertfa Fiului lui Dumnezeu. Ne rugăm Domnului ca deciziile şi acţiunile voastre să fie şi pentru noi un prilej de bucurie, de cercetare şi de mobilizare la o viaţă mai plină de rod pentru Împăratul. Uniţi în gândire şi în acţiuni, să trăim în aşa fel ca finalul să ne asigure tuturor acel mult aşteptat cuvânt: Bine rob bun şi credincios. Întrucât nu mai este mult şi Mirele nostru drag, Domnul Isus Cristos va reveni, să facem tot ce ni se cere ca revenirea Lui să îi găsească pe mulţi, pe cât mai mulţi români pregătiţi pentru gloria şi răsplătirile veşnice.

pastor Viorel Iuga

Președintele Alianței Evanghelice din Romania

Pastorul Ioan Brie a predicat în a doua zi a celei de-a 50-a Convenție a Bisericilor Penticostale Române din Statele Unite ale Americii și Canada.

Asemenea multor cântăreți care la maturitate s-au lansat pe orbita muzicii seculare, Aretha Franklin, moartă la jumătatea lunii trecute, și-a început cariera în biserică. Dincolo de învelișul lumesc, muzica Arethei păstrează amprenta inconfundabilă a mediului în care s-a format artista.

Merită să reauzim o piesă din repertoriul ei clasic, fie și numai fiindcă expresia „natural woman”, cântată în prezența unui președinte care nu s-a sfiit să promoveze politici identitare de inspirație neo-marxistă, capătă dintr-odată o turnură ironică.
În SUA este la modă să crezi cu devoțiune religioasă că poți deveni orice (din bărbat — femeie, din femeie — bărbat, din bărbat — non-binar etc.).

Pastorul Ioan Szasz este slujitor la Romanian Christian Fellowship Church Kitchener, Ontario, Canada din 2006.  Predica sa a fost ținută în prima zi a celei de-a 50-a Convenție a Bisericilor Penticostale Române din Statele Unite și Canada. Convenția din 2018 are tema: Suntem uniți!

Iată mesajele pastorilor care au făcut declarații cu privire la această ediție:

Vasile Canpean

Teodor Luca

Simi Timbuc

Petru Lascau

Pavel Pop

Nicky Pop

Nelu Filip

Moise Gaode

Luigi Mitoi

Gabi Fazecas

Florin Campean

Cornel Avram

Am scris despre „Casa Filip”. Această casă are o poveste unică. Prin intermediul profesorului Marius Cruceru aflăm această poveste de la Violeta Fărăgău.