Trăim într-o realitate ce pare să confirme observația vechilor gânditori latini: Mundus senescit – lumea îmbătrânește. Această expresie, deși poetică, ascunde o profunzime care rezonează puternic cu vremea noastră, marcată de schimbări climatice, tehnologii ce avansează rapid, dar și de un declin moral și spiritual tot mai evident. Nicu Gavril a constatat că și Pâmântul este bătrân. A avut chiar curajul de a scrie despre aceasta într-o carte de debut: Povestea unui Pământ bătrân
Îmbătrânirea fizică a lumii
Schimbările climatice, epuizarea resurselor naturale sunt semne evidente ale unui pământ ce îmbătrânește. Gheața din Arctica se topește, pădurile dispar într-un ritm alarmant, iar poluarea ne sufocă. Această degradare nu este doar un semn al trecerii timpului, ci și o consecință directă a nepăsării umane. În Biblie, pământul este descris ca fiind „blestemat” din cauza păcatului (Geneza 3:17), iar apostolul Pavel vorbește despre creația care „geme și suferă durerile nașterii” (Romani 8:22). Lumea în care trăim reflectă până la urmă starea inimilor noastre: neglijență, egoism și consum excesiv.
Îmbătrânirea spirituală
Pe măsură ce societățile devin tot mai „moderne” și mai avansate, un paradox trist devine evident: un declin spiritual profund. Valori care odată defineau umanitatea – dragostea, compasiunea, respectul și adevărul – sunt adesea marginalizate. În locul lor, relativismul moral și cultura individualismului par să fi devenit normele zilei. În Eclesiastul 1:9, înțeleptul Solomon spunea: „Ce a fost va mai fi, și ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.” Totuși, ce era considerat odinioară rău a devenit astăzi acceptabil, iar ceea ce era drept este deseori ridiculizat.
Îmbătrânirea relațiilor umane
Lumea de azi, conectată prin tehnologie, este mai izolată ca oricând. Relațiile umane autentice, construite pe răbdare și sacrificiu, sunt înlocuite de interacțiuni superficiale, adesea mediate de ecrane. Singurătatea devine o epidemie tăcută, iar dragostea de sine ia locul iubirii de aproapele. Se pare că se confirmă avertismentul din 2 Timotei 3:1-2: „Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași…”
Totuși, Mundus senescit nu este sfârșitul poveștii. Deși lumea noastră îmbătrânește, promisiunea biblică este una de reînnoire. În Apocalipsa 21:5, Dumnezeu spune: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Aceasta nu este doar o speranță abstractă, ci o chemare la acțiune. Fiecare are responsabilitatea de a trăi în lumina acestei promisiuni. Putem începe prin a restaura relațiile, prin a fi buni ispravnici ai creației și prin a proclama mesajul Evangheliei, care aduce o viață nouă în Hristos.
Lumea îmbătrânește, dar Dumnezeu rămâne veșnic!





































