Suceava Evanghelica

Este important să menţionăm că există două feluri de uimire. Primul are de a face cu o fascinaţie temporară datorată cursului unor evenimente, ceva ieşit din comun şi neaşteptat, uimitor dar nu supranatural. Este doar o reacţie emoţională, neînsoţită de vreo reacţie fizică.

Liviu Avasiloai

Al doilea fel de uimire l-am putea numi „uimire sfântă”. Este un fel de veneraţie care vine văzându-l pe Dumnezeu la lucru în lumea fizică. Citind Geneza descoperim că Dumnezeu a creat întregul Univers din nimic. Dumnezeu vorbeşte şi se face. A luat o bucată de lut şi a făcut omul. Apoi a luat o coastă din om şi a făcut femeia. Citind capitolele 1 şi 2 din Geneza întâlnim multe lucruri minunate. Iar minunile continuă până la sfârşitul Bibliei. Uimirea sfântă determină, pe lângă reacţia emoţională, apariţia unei acţiuni evlavioase la nivelul trupului.

Apocalipsa 19:16 ne spune că atunci când Hristos se va reîntoarce „…pe haină şi pe coapsă va avea scris numele acesta: „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.” Când Hristos a venit prima dată, magii au adus daruri „Împăratului de curând născut al Iudeilor” (Matei 2:2). Aur pentru că era rege, tămâie pentru că era preot şi smirnă pentru că s-a născut să moară pentru păcatele lumii. Într-o zi toţi împăraţii pământului se vor închina în faţa lui Isus Hristos.

Crăciunul este cu adevărat un prilej de uimire. Cum se poate ca Dumnezeu să devină om? Cum este posibil ca un împărat nou-născut să fie pus într-o iesle? Cum se poate ca aproape toată lumea să-L ignore? Ai de ce să te minunezi şi să ţi se umple inima de uimire!

Dacă vei trece prin această perioadă fără să te opreşti şi să te minunezi de lucrarea măreaţă pe care a făcut-o Dumnezeu, atunci cu adevărat ai pierdut vremea, distrându-te şi petrecând împreună cu nepăsătorii şi ignoranţii veacului acestuia. Minunează-te de planul măreţ pe care L-a întocmit Dumnezeu şi de faptul că eşti şi tu prins în el!

Rugăciune:

„Doamne, vreau să fiu transformat de minunea întrupării Tale. Eliberează-mă de dependenţa de lumesc şi dă-mi credinţa unui copilaş, să mă pot bucura cu adevărat. Amin!”

Moise le-a spus oamenilor să nu cumva să uite ce a făcut Dumnezeu pentru ei. El ştia că odată ajunşi în Ţara Promisă va fi foarte uşor să uite cei 40 de ani prin pustie. Este normal să uiţi de zilele grele când începi să trăieşti zile bune. Cine ar vrea să-şi amintească de necazul zilei de ieri? Bill Gates a spus: „Succesul este un profesor şiret. Îi face pe oamenii isteţi să creadă că nu pot pierde!”.

Liviu Avasiloai

Aceasta este problema câştigului. În momentul în care crezi că nu poţi pierde, te crezi invincibil. În clipa aceea eşti foarte aproape de cădere. Încă nu-ţi dai seama, dar ai început deja să cobori. Lucrul bun pe care îl aduce eşecul este că vindecă iluzia că eşti invincibil.

Psalmul 103:3 ne îndeamnă: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui!”. Cei mai mulţi oameni se pricep mai bine la reproşuri decât la binecuvântare. Suntem buni în a-i spune lui Dumnezeu ce vrem să ne facă şi să-i facem reproşuri când face altceva decât ne aşteptăm.

Trebuie să gândim înainte de a vorbi.
Trebuie să nu uităm înainte de a lăuda.
Trebuie să ne amintim înainte de a ne bucura.

O amintire a lucrurilor bune ne poate scuti de multe necazuri. Te-a binecuvântat Dumnezeu în vreun fel? Scrie pe hârtie. Gândeşte-te des la acest lucru! Spune prietenilor, copiilor, familiei. Aminteşte-ţi de Domnul! Aminteşte-ţi de bunătatea şi credincioşia Lui!

În zilele acestea de început de decembrie să ne focalizăm pe ce a făcut Dumnezeu pentru noi. La câte rugăciuni ţi-a răspuns? Îţi aminteşti de momentele de disperare când ţi-a vorbit? Îţi aminteşti de soluţia pe care ţi-a dat-o când nu mai aveai nici o speranţă? Amintirea acestor momente îţi va mări credinţa şi îţi va da creşte încrederea în El, te va ajuta să înfrunţi viitorul fără frică.

Fă-ţi timp să-ţi aminteşti de Domnul astăzi!

Rugăciune:

„O, Doamne, când număr binecuvântările îmi dau seama că nu-mi ajung degetele să le contabilizez. Mă rog să-mi dai memorie bună să nu uit nici o binecuvântare de care mi-ai făcut parte. Amin!”