Suceava Evanghelica

Înainte de a intra în slujire, profetul Ieremia a fost testat de Dumnezeu, care i-a cerut răspuns la două întrebări.

Una dintre aceste întrebări a fost:

„Ce vezi, Ieremio?” (Ier. 1:13)

Răspunsul lui a fost:

„Văd un cazan clocotind dinspre miază-noapte.” (Ier. 1:13)

După aprecierile primite din partea lui Dumnezeu, Ieremia a fost înștiințat că:

„De la miază-noapte va veni nenorocirea peste toți locuitorii țării.” (Ier. 1:14)

Atunci, cazanul clocotind era, în primul rând, marele Imperiu Babilonian, care, nu după mult timp, a cucerit Ierusalimul, a distrus templul și a luat prizonieri , în trei valuri, mulți dintre locuitorii din Iuda și din Ierusalim. Întâi au fost luați cei educați, apoi cei mai tineri, iar a treia oară toți cei care puteau să meargă. Au rămas în țară doar cei bolnavi și neputincioși. În acea vreme de tensiune maximă și amenințări fără margini, Ieremia a fost chemat de Dumnezeu să stea în spărtură și să anunțe națiunile din nord că Dumnezeu luptă pentru casa lui Iuda, iar cei din casa lui Iuda să se încreadă în Dumnezeu și să se pocăiască de fărădelegile săvârșite.

Despre ei, Dumnezeu a mărturisit cu multă durere:

„Poporul Meu a săvârșit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, și și-au săpat puțuri, puțuri crăpate, care nu țin apă.” (Ier. 2:13)

sau:

„Tu singur te pedepsești cu răutatea ta și tu singur te lovești cu necredincioşia ta; și vei ști și vei vedea ce rău și amar este să părăsești pe Domnul Dumnezeul tău și să n-ai nicio frică de Mine, zice Domnul Dumnezeul oștirilor.” (Ier. 2:19)

Deși profetul Ieremia a sunat ultimul semnal de alarmă din partea lui Dumnezeu înainte ca să vină momentul cuceririi Ierusalimului, cei din Iuda și din Ierusalim au continuat în necredință și au înaintat în starea de păcat, chiar dacă amenințarea și prăpădul erau la ușă.

Aceasta s-a întâmplat atunci, dar oare ce se întâmplă și astăzi? Nu cumva cazanul clocotește încă o dată?

Tensiunile din Iran (Persia de altădată) au ajuns la culme, iar amenințările lor privesc în primul rând Israelul. Aceștia consideră America drept „marele satan”, iar Israelul „micul satan”, fiind hotărâți să aducă nimicirea și exterminarea americanilor și a evreilor. Numai că acum cazanul a dat pe dinafară și a aprins și țările din jur, precum Turcia și Rusia, din fundul miază-noapte-i, ale căror amenințări sunt tot mai feroce. Ce să mai spunem despre țările din jurul Iranului: Irak, Siria, Liban, Iordania, Yemen și chiar Emiratele Arabe Unite? În multe dintre acestea există miliții iraniene sau grupări susținute de Iran, precum Hamas, Hezbollah sau Hutiții. Cazanul clocotește și, oricât de mult încearcă armatele americane și cele israeliene să stingă conflictul din Iran și pe cel pe care Iranul, împreună cu aliații săi, îl poate declanșa, parcă se pune gaz pe foc. De aceea există pericolul izbucnirii marelui război anunțat de profetul Ezechiel, când armatele conduse de Gog din Magog (Rusia), la care se vor adăuga armatele din Persia (Iran), ale lui Gomer și ale celor din țara Togarmei (Turcia), își vor împlini planul.

Acestora li se vor alătura și Etiopia și Put (Sudan și Libia).

De aceea, în aceste vremuri, când cazanul clocotește încă o dată, trebuie să ne încredem în Dumnezeu, singurul care poate oferi biruință și pace. Dar, în același timp, să ne pocăim și să renunțăm la căile noastre rele, pentru ca pedeapsa lui Dumnezeu să înceteze. Cei din Iuda și Ierusalim nu s-au pocăit atunci, deși primejdia era la ușă. Ce se va întâmpla oare astăzi? Ești printre cei care promovează ura și răzbunarea sau printre cei care trăiesc în pace cu Dumnezeu și răspândesc pacea și altora? Este interesant de observat că, în aceste zile, când cazanul amenințărilor și al războiului clocotește, starea bisericii nu este una de clocot, ci de căldicel.

Despre biserica din Laodiceea, care poate fi considerată Biserica zilelor din urmă, Domnul Isus a mărturisit:

„Știu faptele tale: că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.” (Ap. 3:15–16)

Iar îndemnul adresat credincioșilor căldicei este:

„Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățat prin foc, ca să te îmbogățești; haine albe, ca să te îmbraci cu ele și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale; și doctorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi. Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, și pocăiește-te!” (Ap. 3:18–19)

De aceea, dacă există un cazan clocotind în privința războiului, trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu cu credință și pocăință și să-L lăsăm pe El să domnească în viața noastră, fiind plini de râvnă.

În acest fel, și cazanul vieții spirituale personale, precum și al Bisericii, să clocotească!

📍 Ipotești – Suceava

🗓 Duminică – 08 februarie
🕑 Ora 17:00
🎶 Cântare:  Ilie Puha
📖 Predicator: Andrei Marticaru

🗓 Luni – 09 februarie
🕕 Ora 18:00
🎶 Cântare: Fam. Ostafi
📖 Predicator: Virgil Neagu

🗓 Marți – 10 februarie
🕕 Ora 18:00
🎶 Cântare: Grup biserica baptistă Ipotești
📖 Predicator: Gabi Moisuc

🗓Miercuri – 11 februarie
🕕 Ora 18:00
🎶 Cântare: Grup Vicovu de Jos
📖 Predicator: Marcel Bota

În ianuarie, Iranul a fost zguduit de un nou val de proteste, întâmpinate cu o represiune dură din partea autorităților. Mii de oameni și-au pierdut viața, alții au fost răniți, iar guvernul a întrerupt accesul la internet, izolând practic țara de restul lumii. Și totuși, chiar și în acest context de suferință, teamă și haos, Dumnezeu continuă să lucreze. Deși Iranul este „tăiat” de la comunicarea globală, nu este tăiat de la mesajul speranței. Trans World Radio (TWR) joacă un rol esențial în a duce Evanghelia și mângâierea lui Hristos la milioane de vorbitori de limbă persană, prin radio și canale online.

Directorul lucrării TWR pentru Farsi, cunoscut sub numele de Brother F, descrie situația din Iran ca fiind extrem de gravă. Lipsa apei, a electricității și a resurselor de bază, combinată cu o criză economică profundă, a adus populația la limită. „Oamenii sunt sătui de religie, dar tânjesc după o relație cu un Dumnezeu iubitor”, explică el. „Când le vorbim despre Isus, despre dragostea Lui și dorința de a fi prezent în viața lor, ei vor să asculte. Vor să audă acest mesaj.” Protestele actuale sunt diferite de cele din trecut. Mulți iranieni simt că nu mai au nimic de pierdut și își îndreaptă speranța către o schimbare radicală. În acest context, mesajul Evangheliei capătă o profunzime și o urgență aparte.

TWR ajunge în Iran prin programe radio pe unde medii și prin trei posturi online active în interiorul țării:

• Persian World Radio, care transmite un mesaj general de speranță pentru Iran;
• Persian Word of God Radio, unde Cuvântul lui Dumnezeu este împărtășit în Farsi, Dari, Luri și alte limbi regionale;
• Persian Worship Radio, axat pe închinare.

Un loc special îl au emisiunile dedicate femeilor, precum Women of Hope, care aduc încurajare și valoare într-o societate unde multe se simt uitate sau reduse la tăcere. Mai mult decât atât, iranienii înșiși contribuie cu idei și conținut. Unii își înregistrează propriile programe, ajutând echipa TWR să rămână conectată la realitatea de pe teren. Este o lucrare vie, făcută împreună cu oamenii cărora li se adresează.

Puțini creștini știu cât de prezent este Iranul – Persia biblică – în Scriptură. Istorii precum cele ale Esterei, lui Daniel sau Neemia se desfășoară pe teritoriul Persiei. Chiar și căsătoria Esterei, departe de a fi întâmplătoare, a fost parte din planul lui Dumnezeu pentru poporul Său.

Motive de rugăciune

• Ca iranienii să fie liberi să umble și să se închine în locurile încărcate de istorie biblică
• Ca Evanghelia să continue să fie auzită cu putere în toată țara
• Ca nevoile spirituale și practice să fie împlinite și violența să înceteze

Prin rugăciune și susținere, putem sta alături de poporul iranian într-un moment în care atât credința, cât și acțiunea sunt vitale. Chiar dacă Iranul este izolat de lume, nu este izolat de Dumnezeu. Iar acolo unde oamenii sunt disperați după speranță, Hristos continuă să se facă auzit – aducând mântuire, mângâiere și vindecare.

Sursa: evangelicalfocus

Voluntarii Bisericii Limanuri Bune, alături de prieteni implicați activ în lucrarea cu persoanele private de libertate, s-au reunit pentru întâlnirea anuală dedicată activității desfășurate în Penitenciarul Botoșani. Evenimentul a avut ca scop evaluarea muncii din anul precedent și stabilirea direcțiilor pentru perioada următoare. Pastorul Petru Huțuțui a subliniat importanța acestei lucrări, pornind de la fundamentul biblic care îi motivează pe voluntari: „Am fost în temniță și ați venit pe la Mine” (Matei 25:36). Acesta a evidențiat faptul că implicarea constantă în sprijinirea persoanelor private de libertate este o expresie a responsabilității față de Scriptură și a credinței trăite în mod practic.

„La început de an, voluntarii Bisericii Limanuri Bune și prietenii lor activi în lucrarea cu persoanele private de libertate s-au reunit pentru un moment de bilanț și viziune”, a transmis pastorul, comparând parcursul acestora cu cel al „alergătorilor de cursă lungă”, care privesc cu onestitate în urmă și își trasează cu hotărâre pașii înainte. Potrivit mesajului său, ceea ce îi unește pe voluntari este grija pentru oameni și credința în promisiunea Scripturii, care îi motivează să continue chiar și în fața oboselii sau a dificultăților. „Promisiunea Bibliei și privirea ațintită spre răsplătire îi motivează an de an să treacă peste oboseală, piedici sau orice neajuns, rămânând dedicați chemării de a aduce speranță acolo unde este cea mai mare nevoie”, a mai precizat pastorul Petru Huțuțui.

În ultimele luni, spațiul evanghelic românesc a fost marcat de o controversă intens emoțională legată de o presupusă „criză identitară” a Cultului Creștin Penticostal din România. Subiectul a fost prezentat în termeni alarmiști: „scoaterea cuvântului Biserică din denumirea Cultului”.    Într-o analiză amplă și argumentată, pastorul Ioan Filip, președintele Cultului Creștin Penticostal, arată că această agitație nu are la bază o pierdere reală, ci o confuzie între realitatea teologică a Bisericii și rolul administrativ al Cultului, amplificată artificial în spațiul public.

Un prim aspect subliniat de pastorul Ioan Filip este caracterul paradoxal al protestelor. Cele mai vocale reacții nu provin, în general, din interiorul Cultului, ci din partea unor persoane sau grupuri care fie nu mai aparțin oficial Cultului Creștin Penticostal, fie se poziționează constant în opoziție față de acesta. Așa cum observă pastorul Ioan Filip, aceste voci ajung să se autoproclame apărători ai „adevăratei Biserici”, deși contestă chiar structura care administrează și susține bisericile locale penticostale. Rezultatul nu este apărarea Bisericii, ci alimentarea unei stări de neîncredere și dezbinare. Un punct esențial clarificat în textul pastorului Ioan Filip este caracterul legitim al deciziei. Modificările de statut și de formulare au fost adoptate în mod legal, transparent și statutar, în cadrul Congresului de lucru al Cultului Creștin Penticostal. Decizia a aparținut forului suprem de conducere, format din păstori și delegați desemnați oficial. Nu a fost vorba despre o hotărâre impusă „de sus” sau din exterior, ci despre exprimarea voinței majorității reprezentanților Cultului. Contestarea acestei decizii echivalează, în fapt, cu o contestare a ordinii și autorității asumate de Cult. Pastorul Ioan Filip acordă o atenție specială argumentului biblic, adesea invocat, dar rareori tratat cu rigoare. În analiza sa, el amintește că termenul ekklesia este folosit în Noul Testament cu sensuri diferite, care nu trebuie confundate.

În Matei 16:18, Isus vorbește despre Biserica Sa în sens universal – comunitatea tuturor celor răscumpărați, din toate timpurile și din toate locurile. Aceasta este Biserica lui Cristos, care nu aparține niciunui cult sau denominații.

În Matei 18:17, termenul desemnează biserica locală, adunarea concretă a credincioșilor dintr-un loc anume, cu responsabilități clare de disciplină și părtășie.

După cum subliniază pastorul Ioan Filip, a suprapune aceste realități într-un document administrativ este o eroare teologică, nu un semn de fidelitate față de Scriptură. Un alt aspect important evidențiat de pastorul Ioan Filip este faptul că Biserica nu a fost eliminată din viața Cultului Creștin Penticostal. Fiecare autorizație emisă de Cult este emisă pentru o entitate clar definită: Biserica Penticostală locală, cu nume și identitate proprie. Cultul nu se substituie Bisericii, ci rămâne ceea ce a fost întotdeauna: o structură de organizare, coordonare și reprezentare a bisericilor locale. Așa cum arată pastorul Ioan Filip, această clarificare întărește, nu slăbește, identitatea bisericilor.

În explicațiile sale, pastorul Ioan Filip arată că motivul principal al modificării este unul profund teologic: Biserica universală a lui Cristos este mai largă decât orice cult, inclusiv decât Cultul Creștin Penticostal. Din punct de vedere juridic și administrativ, folosirea cuvântului „Biserică” pentru o entitate care autorizează alte „biserici” creează confuzie. Claritatea terminologică nu afectează credința, ci o protejează de interpretări greșite. Este relevant de menționat că această decizie a fost analizată de comisii care au inclus teologi, lingviști și filologi, fiind ulterior validată de Consiliul Bisericesc și de Congres – un fapt accentuat explicit de pastorul Ioan Filip. Pastorul Ioan Filip remarcă și caracterul selectiv al indignării. Denumirea Cultul Creștin Penticostal nu este nouă și a fost folosită de-a lungul timpului, fără ca această problemă să genereze reacții similare. De ce acum? Răspunsul sugerat este incomod: pentru unii, critica permanentă a Cultului a devenit o formă de legitimare a propriei poziții disidente. Se folosesc lozinci spirituale, dar efectul este dezbinarea, nu zidirea. Așa cum concluzionează pastorul Ioan Filip, Biserica lui Cristos nu este definită de o formulare administrativă, iar identitatea ei nu se pierde printr-o clarificare juridică. Biserica trăiește prin credincioși, prin adevăr, prin unitate și prin respectarea unei rânduieli sănătoase. Transformarea unei decizii legitime într-un scandal public nu apără Biserica.

O biserică evanghelică liberă din Davos a închiriat clădirea sa de cult delegației Statelor Unite pe durata Forumului Economic Mondial (WEF), desfășurat în perioada 19–23 ianuarie 2026. Veniturile obținute din această închiriere vor fi folosite pentru sprijinirea comunităților creștine aflate în nevoie, a anunțat conducerea bisericii. Delegația americană, una dintre cele mai numeroase prezente la WEF în acest an, și-a stabilit sediul în Englische Kirche (Biserica Engleză), situată chiar lângă centrul de conferințe din Davos. Lăcașul de cult aparține Federației Elvețiene a Bisericilor Evanghelice Independente (FEG) și este clasat drept monument istoric. Deși a mai fost închiriat în anii anteriori de companii și instituții media, aceasta este prima dată când o țară îl utilizează oficial în cadrul WEF. Ferestrele bisericii au fost acoperite cu bannere ce afișează vulturul american, drapelul SUA și Capitoliul de la Washington, sub sloganul „USA House – Freedom 250”, o trimitere la aniversarea a 250 de ani de la fondarea Statelor Unite. În grădina din fața bisericii rămâne vizibil un panou cu un verset biblic, inscripționat în germană și engleză: „Învață-ne să ne numărăm zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă”. Clădirea parohială a bisericii, situată în apropiere, afișează în acest an un banner cu mesajul „House of God” („Casa lui Dumnezeu”). Markus Lehmann, președintele consiliului pastoral al bisericii din Davos, a declarat pentru presa elvețiană că mesajul nu a fost gândit ca o aluzie politică, deși ideea că „Dumnezeu este deasupra Casei SUA” i se pare „un gând frumos”. Lehmann a precizat că, spre deosebire de anii anteriori, clădirea parohială nu mai este închiriată presei, urmând să fie folosită ca punct de întâlnire pentru participanții creștini la WEF și pentru cei interesați de dialog spiritual. Referindu-se la închirierea bisericii către delegația americană, Lehmann a subliniat că FEG a primit „o sumă substanțială de ordinul sutelor de mii de franci elvețieni”, fără a face publică valoarea exactă. Potrivit publicației elvețiene Blick, suma ar fi cuprinsă între 100.000 și 200.000 de franci elvețieni (aproximativ 107.000–215.000 de euro). „Am fi putut cere dublu sau chiar un milion, dar nu acesta este scopul nostru. Vrem să luăm poziție împotriva speculei cu chiriile”, a explicat Lehmann. El a adăugat că, fiind o biserică liberă, FEG nu beneficiază de finanțare de la stat și se susține exclusiv din donații și venituri proprii. Fondurile obținute din închirierea bisericii vor fi direcționate către susținerea unor comunități creștine din Elveția cu resurse limitate, a unui centru de tineret, a misionarilor din străinătate și a creștinilor persecutați din întreaga lume.

Facultatea de Teologie Baptistă din cadrul Universității din București a anunțat decernarea titlului de Profesor Emerit pastorului și profesorului universitar Otniel-Ioan Bunaciu, una dintre cele mai influente personalități ale învățământului teologic universitar din România. Profesorul Otniel-Ioan Bunaciu activează în cadrul Universității din București din anul 1991, deține titlul de profesor universitar din 2006 și a ocupat funcția de Decan al Facultății de Teologie Baptistă timp de peste două decenii, între anii 2003 și 2025. În această perioadă, facultatea a cunoscut o dezvoltare instituțională majoră, marcată de consolidarea programelor de studii universitare și postuniversitare și de înființarea primei școli doctorale teologice baptiste din România, un reper important pentru mediul academic teologic. De-a lungul carierei sale, profesorul Bunaciu a coordonat procese de evaluare și asigurare a calității academice, a sprijinit formarea și afirmarea cadrelor didactice tinere și a avut un rol esențial în acreditarea, modernizarea și alinierea programelor de studiu la standardele academice naționale și internaționale. Totodată, în calitate de membru al CNADTCU, a contribuit la menținerea standardelor academice naționale, promovând integritatea academică și validitatea calificărilor universitare. Ceremonia de decernare a titlului de Profesor Emerit a avut loc pe data de 21 ianuarie 2026, în prezența președintelui Senatului Universității din București, conf. univ. dr. Claudiu Buglea, precum și a cadrelor didactice și a personalului Facultății de Teologie Baptistă și al Institutului Teologic Baptist din București. Prin acordarea acestui titlu onorific, Facultatea de Teologie Baptistă recunoaște contribuția academică, managerială și spirituală a profesorului Otniel-Ioan Bunaciu la dezvoltarea teologiei baptiste și a învățământului universitar românesc.

Pastorul Franklin Graham a salutat public sprijinul exprimat de președintele Donald J. Trump pentru Marșul Național pentru Viață 2026, desfășurat vineri în capitala Statelor Unite, unde mii de participanți s-au adunat pentru a protesta împotriva avortului. Într-o postare pe rețelele sociale, Graham a apreciat „comentariile puternice și susținerea” președintelui la evenimentul care are loc anual la Washington, D.C. Potrivit lui Graham, președintele Trump a transmis un mesaj participanților, subliniind semnificația anului 2026, când se împlinesc 250 de ani de la adoptarea Declarației de Independență a SUA. „În 2026, pe măsură ce sărbătorim 250 de ani de când Părinții Fondatori au recunoscut dreptul la viață în Declarația noastră de Independență, vreau să vă mulțumesc fiecăruia dintre voi care ați ieșit în această zi de iarnă pentru a apăra copiii nenăscuți”, a declarat președintele, conform postării. Franklin Graham a reamintit că Donald Trump a fost primul președinte american care a participat la Marșul pentru Viață în timpul mandatului său și și-a exprimat recunoștința pentru pozițiile pro-viață adoptate de acesta de-a lungul timpului. „Sunt profund recunoscător pentru pozițiile pro-viață pe care le-a susținut. Sunt de acord că «fiecare copil este un dar de la Dumnezeu»”, a mai scris pastorul, încurajând publicul să asculte mesajele transmise în cadrul evenimentului. Marșul Național pentru Viață este unul dintre cele mai mari evenimente anuale de acest tip din Statele Unite, reunind lideri religioși, activiști și susținători ai mișcării pro-viață din întreaga țară.

Un grav accident feroviar produs duminică în Spania, implicând un tren de mare viteză, s-a soldat cu cel puțin 40 de morți și aproximativ, iar 41 de persoane au rămas internate în spital. Tragedia a provocat un val de reacții internaționale și un profund impact emoțional asupra societății spaniole. Evangelistul Franklin Graham și-a exprimat compasiunea față de victime și familiile îndoliate, declarând că inimile tuturor sunt alături de cei care și-au pierdut persoanele dragi în acest accident tragic. El a făcut apel la rugăciune pentru cei aflați în suferință și pentru toți cei ale căror vieți au fost afectate. În urma vizitării locului accidentului, premierul Spaniei, Pedro Sánchez, a anunțat instituirea unei perioade de trei zile de doliu național, ca semn de respect pentru victime. Franklin Graham a transmis, de asemenea, un mesaj de mângâiere, exprimându-și dorința ca Dumnezeu să aducă alinare celor îndurerați. Totodată, el a menționat că urmează să predice în Spania în luna mai, într-un context marcat acum de durere și solidaritate națională.