La școala de vară-toamnă va fi un timp consistent de învățare, conectare și revigorare profesională și spirituală. Programul Academiei propune sesiuni plenare, workshopuri tematice și workshopuri dedicate ariilor curriculare ce abordează subiecte precum: fundamentele educației creștine, predarea pentru înțelegere, cum învață creierul, inteligența artificială și educația creștină, strategii și metode de învățare vizibilă, dimensiunea social emoțională a învățării, crearea resurselor educaționale deschise.
Maria a fost o femeie aleasă de Dumnezeu pentru a-L naște pe Fiul Său, Isus Hristos. Biblia nu oferă multe detalii despre viața ei, totuși sunt câteva aspecte care ne pot ajuta să înțelegem rolul pe care Maria l-a avut.
Alegerea lui Dumnezeu
Dumnezeu a ales-o pe Maria, o tânără din Nazaret, pentru a deveni mama Mântuitorului. Îngerul Gavril i-a adus vestea bună că „vei rămâne însărcinată și vei naște un fiu, și-i vei pune numele Isus” (Luca 1:31). Maria a fost aleasă de Dumnezeu și a primit har în ochii Lui (Luca 1:28,30). Biblia conține profeții despre Mesia care urma să se nască din sămânța lui David (2 Samuel 7:12-13; Isaia 9:6-7). Prin faptul că Maria era o descendentă a lui David, Isus putea fi numit pe bună dreptate „Fiul lui David”, împlinind astfel profeția (Matei 1:1; Romani 1:3).
Virginitatea Mariei
Biblia afirmă clar că Maria era fecioară când a fost însărcinată cu Isus prin puterea Duhului Sfânt (Matei 1:18,20,23; Luca 1:27,34). Acest miracol a fost o împlinire a profeției din Isaia 7:14. Isus a fost zămislit în mod supranatural, fără intervenția unui bărbat. Acest detaliu face ca Isus să se fi născut într-o fire asemănătoarea cu a noastră, a tuturor oamenilor. Isus nu a moștenit păcatul originar, s-a născut fără păcat.
Rolul Mariei
Maria a jucat un rol important în viața lui Isus. Ea L-a purtat în pântece, L-a născut și L-a îngrijit în copilărie. Maria a fost prima care L-a urmat pe Isus și a devenit un model de credință. (Luca 1:38,45; 2:19,51). Totuși, Biblia nu o prezintă pe Maria ca fiind fără păcat sau demnă de închinare. La nunta din localitatea Cana, Maria l-a anunțat pe Isus că s-a terminat vinul, își cunoștea statutul. Ulterior Maria avea să le spună slugilor să facă tot ce le spune Isus, astfel că se înțelege clar cine este persoana cu rol central. Maria a avut un rol bine definit pe care l-a știut foarte bine. Niciodată nu a făcut caz că prin ea s-a întrupat Mesia.
Familia lui Isus
Biblia menționează că Maria a avut și alți copii după nașterea lui Isus (Matei 13:55-56; Marcu 6:3). Acest adevăr biblic anihilează ideea că Maria ar fi rămas „pururea fecioară” (aeiparthenia). Învățătura despre pururea fecioria Maicii Domnului a fost consolidată de Sfinții Părinți. Iată trei opinii:
Sfântul Atanasie cel Mare a subliniat că Maria a rămas fecioară înainte de naștere, în timpul nașterii și după naștere.
Sfântul Grigorie de Nyssa a dezvoltat ideea că Maria a rămas fecioară chiar și după naștere, datorită modului supranatural al zămislirii lui Hristos.
Sfântul Epifanie al Salaminei a apărat cu fermitate învățătura despre pururea fecioria Maicii Domnului împotriva ereziilor care o negau.
Când însă abordăm strict biblic acest domeniu găsim mai multe texte biblice care relatează explicit despre frații și surorile lui Isus:
În mai multe locuri, Noul Testament menționează „frații” și „surorile” lui Isus (Matei 12:46, 13:55-56; Marcu 3:31-32; Luca 8:19-20; Ioan 2:12, 7:3,5,10; Fapte 1:14; 1 Corinteni 9:5; Galateni 1:19)
În greaca originală, termenul folosit este „adelphos” care înseamnă în mod normal „frate de sânge“.
Frații lui Isus sunt enumerați alături de Maria și de aici ideea că sunt frați mai mici ai lui Isus (Matei 13:55-56)
Frații lui Isus nu par să creadă în misiunea Sa la început (Ioan 7:3-5)
Înălțarea Mariei la cer
Biblia nu spune nimic despre o înălțare corporală a Mariei la cer. Această doctrină a fost introdusă mult mai târziu în tradiția catolică romană. Învățătura privitoare la înălțarea Fecioarei Maria la cer cu trupul a apărut relativ târziu în tradiția creștină, în comparație cu alte doctrine mariologice precum pururea fecioria și calitatea ei de Născătoare de Dumnezeu. În secolul al VI-lea, papa Grigorie I menționează sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului la Roma în ziua de 15 august. Totuși, nu se face referire la înălțarea ei în cer. Abia în secolul al VII-lea, în scrierile Sfântului Andrei al Cretei și ale Sfântului Ioan Damaschin, apare ideea clară a înălțării Maicii Domnului în cer cu trupul, după Adormirea ei. Apoi în secolul al VIII-lea, Sfântul Germanus al Constantinopolului dezvoltă mai amplu această învățătură în omiliile sale. În secolul al IX-lea, Sfântul Fotie al Constantinopolului afirmă în mod explicit credința în înălțarea Maicii Domnului. Doarîn secolul al XX-lea, în 1950, papa Pius al XII-lea a definit dogmatic învățătura despre înălțarea Fecioarei Maria la cer cu trupul, ca parte a mariologiei catolice.
Scriptura se concentrează pe rolul Mariei ca mamă a lui Isus și pe credința ei în Dumnezeu, nu pe o poziție specială în cer.
Biblia o prezintă pe Maria ca pe o femeie aleasă de Dumnezeu pentru a-L naște pe Mesia. Ea a fost o mamă credincioasă, dar nu o zeiță sau o mediatoare între om și Dumnezeu. Isus Hristos rămâne singurul Mijlocitor și Mântuitor (1 Timotei 2:5).
Cel mai radical lucru pe care îl poți face astăzi este să fii un moderat. De ce? Pentru că riști să fii lovit din ambele părți. Când încerci să mergi pe linie de mijloc nu placi nici unuia nici celuilalt. Până la urmă a fi un moderat înseamnă a păstra echilibrul.
Creștinul se află cu un picior în ceruri și cu unul pe pământ, doar că piciorul de pe pământ se află pe o coajă de banană. – Malcom Muggeridge(1903 – 1990)
În lume, dar nu din lume, nu înseamnă izolați de lume (oamenii), ci imuni față de lume (valorile ei).
Ministrul Educației din Republica Moldova, Dan Perciun, propune ca prima zi de școală să fie pe 1 septembrie 2024, într-o zi de duminică, iar ultima zi, pe 31 mai 2025, care pică într-o sâmbătă. El explică faptul că astfel, vacanțele de toamnă și primăvară vor fi mai lungi, adică de câte 9 zile și numărul de zile de studiu să nu fie afectat.
Dan Perciun precizează că în prima și ultima zi de școală de sau și predau manuale sau se prezintă orarul.
Care este rolul rațiunii în credința creștină și cum o folosim în dezvoltarea discernământului? La aceste întrebări vor răspunde în următoarea discuție cu sens care are loc la Diakonia. Vasi Duma, păstor al bisericii Golgota din Arad va fi în dialog pe acest subiect cu Emi Ciupe, pastorul bisericii Diakonia din Suceava.
Pastorul Ioan Filip, președintele Cultului Creștin Penticostal din România a adresat un cuvânt către copiii și tinerii care au participat la concursul ”Talantul în negoț”. Deopotrivă a apreciat munca depusă de truditorii care susțin, întrețin, încurajează și promovează un astfel de eveniment care aduce un câștig enorm tuturor participanților. Este drept că unii se poziționează pe locuri fruntașe, dar de câștig, toți participanții au parte.
Etapa internațională din 2024 a fost găzduită de Timișoara și a avut loc în perioada 9-11 august.
În Cum să citești Biblia supranatural, John Piper ne arată cum lucrează Dumnezeu prin Cuvântul Său scris atunci când noi facem actul natural al citirii Bibliei, astfel încât să experimentăm puterea Lui care ne iluminează, care ne deschide ochii – o putere care trece dincolo de cuvintele scrise pe pagini.
În esenţă, Piper ne arată că ceva miraculos se petrece în actul aparent natural al citirii Bibliei: ne sunt daţi ochi ca să vedem slava Dumnezeului celui viu.
PARTEA INTÂI. ȚELUL SUPREM AL CITIRII BIBLIEI Introducere la partea întâi. Propunerea Capitolul 1. Citind Biblia țintind către țelul suprem al lui Dumnezeu Capitolul 2. Citind Biblia țintind către o închinare înflăcărată Capitolul 3. Citind Biblia pentru a vedea vrednicia și frumusețea supremă (1) Capitolul 4. Citind Biblia pentru a vedea vrednicia și frumusețea supremă (2) Capitolul 5. Citind Biblia pentru a vedea vrednicia și frumusețea supremă (3) Capitolul 6. Citind Biblia pentru a savura supremația Lui (1) Capitolul 7. Citind Biblia pentru a savura supremația Lui (2) Capitolul 8. Citind pentru a fi transformați (1) Capitolul 9. Citind pentru a fi transformați (2) Capitolul 10. Citind cu ochii ațintiți către final
PARTEA A DOUA. ACTUL SUPRANATURAL AL CITIRII BIBLIEI Introducere la partea a doua. Nevoia și posibilitatea citirii supranaturale a Bibliei Capitolul 11. Nevoia și posibilitatea citirii supranaturale a Bibliei Capitolul 12. De ce fariseii nu puteau citi Capitolul 13. Imagini din Noul Testament ale citirii Bibliei ca un act supranatural
PARTEA A TREIA. ACTUL NATURAL AL CITIRII SUPRANATURALE A BIBLIEI Introducere la partea a treia Capitolul 14. Să ne ferească Dumnezeu să disprețuim darurile Sale naturale! Capitolul 15. Smerenia deschide o mie de ferestre Capitolul 16. Locul indispensabil al rugăciunii în citirea supranaturală a Bibliei. Trezirea dorinței noastre după Cuvânt Capitolul 17. Locul indispensabil al rugăciunii în citirea supranaturală a Bibliei. Să vedem, să savurăm și să iubim cu o inimă dedicată Capitolul 18. Citind Biblia prin credința în făgăduințele lui Dumnezeu Capitolul 19. Citind Biblia prin credința în făgăduința Lui de a ne învăța Capitolul 20. Țelul obișnuit al citirii: sensul sensului Capitolul 21. Țelul obișnuit al citirii: cinci motive pentru a defini sensul ca fiind ceea ce autorul a vrut să comunice Capitolul 22. Țelul obișnuit al citirii: intenția lui Dumnezeu prin intenția omului Capitolul 23. Puterea răbdării și a atenției active Capitolul 24. Citirea activă înseamnă să pui întrebări Capitolul 25. Cum să pui întrebări despre cuvinte și fraze Capitolul 26. Ce sunt afirmațiile propoziționale – colecție de pepite sau legături într-un lanț? Capitolul 27. Cum să înțelegem textul biblic despre paradoxuri, plăceri și o viață transformată
Din nou a apărut un fenomen impresionant pe cerul întunecat al Sucevei. Doru Clipa a surprins momentul și l-a eternizat. Nuanțe de violet și roșu au făcut ca pentru o vreme totul să devină ireal.
Frumusețea acestui fenomen văzut de pe dealurile Bucovinei, îți dă impresia că cercul polar este la o aruncătură de băț!
În pofida obârșiei păgâne a Jocurilor Olimpice, acestea au devenit de-a lungul timpului un loc al competițiilor sportive care se desfășoară într-o atmosferă de respect reciproc și integritate morală dincolo de diferențele culturale evidente, dat fiind faptul că sportivii provin din aproape toate țările lumii. Într-o vreme în care războaiele și conflictele interstatale produc atât de multă suferință, Jocurile Olimpice pot avea o contribuție la îmbunătățirea relațiilor dintre țări și popoare care se dușmănesc. Contrar acestor așteptări înalte, legitime, ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris 2024 a constituit o provocare și o insultă nu doar față de creștini, ci și față de toți oamenii care pretind decența în spațiul public. Indiferent de intenția organizatorilor – de a reda o scenă a unui banchet al zeilor Olimpului sau, mai grav, de a parodia Cina de dinainte de răstignirea Mântuitorului Isus Hristos – spectacolul pus în scenă a fost o expresie a decăderii morale contemporane. Cultura europeană a fost clădită pe principiile și valorile iudeo-creștine. Însă în ultimele decade asistăm nu doar la o simplă îndepărtare de acestea, ci la implementarea programatică a secularismului progresist. Drumul acesta va duce inevitabil către un faliment total al vieții umane la nivel de individ, familie și societate.
Credincioșii baptiști consideră că biserica, pe de-o parte, și statul sau societatea, pe de altă parte, ar trebui să se bucure de libertate să își îndeplinească menirea stabilită prin creație. În timp ce instituțiile sau organizațiile naționale sau mondiale sunt libere să se exprime și să acționeze liber, este esențial să facă aceste lucruri respectând perimetrul stabilit de Dumnezeu, Creatorul și Judecătorul tuturor lucrurilor. Reafirmăm că cel mai bun mod în care omul își poate trăi viața este prin a asculta de Dumnezeu în toate aspectele existenței sale: „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta“ (Psalmul 119: 11).
În acest context, credincioșii baptiști din Romania solicită Comitetului Olimpic și Sportiv Român, Ministerului Culturii și Secretariatului de Stat pentru Culte ca în numele zecilor de milioane de creștini din Romania ale căror valori spirituale și culturale au fost batjocorite la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris 2024 să transmită un mesaj de protest și delimitare față de aspectele respective promovate de organizatori. Ne rugăm ca Dumnezeu să binecuvânteze întreaga omenire cu pace și cu înțelepciune în a trăi în conformitate cu voia Sa.
„Dacă am putea reglementa serviciul de închinare din casa Domnului, ne temem că ar trebui să intrăm în conflict cu prejudecățile și convingerile multor oameni de seamă și am aduce un cuib de viespi asupra urechilor noastre. Deși nu avem nici dorința, nici puterea să devenim reformatori ai muzicii sacre, ne-am dori să șoptim câteva lucruri la urechea unor Iedutuni și Asafi ai zilelor noastre, care se întâmplă să fie „mai marii cântăreților” în orașele mici sau în sate. Vom presupune că următoarele cuvinte reprezintă comunicarea noastră privată:
O, scump cântăreț al Israelului, adu-ți aminte că această cântare nu este pentru slava ta, ci pentru gloria lui Dumnezeu care locuiește în mijlocul laudelor lui Israel; de aceea, nu alege imnuri care să scoată în evidență priceperea ta, ci cele care vor ajuta poporul să slăvească pe Domnul cu mulțumirile lor. Oamenii se strâng laolaltă nu pentru a te vedea ca pe un cântăreț, ci pentru a-L lăuda pe Dumnezeu îmbrăcați cu podoabe sfinte. Totodată, ia aminte la faptul că nu ești pus să cânți pentru tine însuți, ci să fii un lider pentru alții care nu știu nimic legat de muzică; de aceea, alege melodii care pot fi învățate și urmate de toți pentru ca nimeni din adunare să fie obligat să tacă în timp ce Domnul este lăudat. De ce ar trebui ca cineva să nu se poată închina prin cântare din cauza ta? Atmosfera simplă e cea mai plăcută și sublimă; foarte puține melodii complicate sunt cu adevărat melodioase. Distorsionările, fugile, repetițiile și zăngănelile haotice ale notelor sunt în mare parte zgomote barbare, potrivite mai mult pentru Babel decât pentru Betel. Dacă tu și grupul tău doriți să vă lăudați cu vocile voastre grozave, vă puteți întâlni acasă în acest scop, dar Sabatul și Biserica lui Dumnezeu nu trebuie profanate pentru acest lucru.
Închinarea adevărată este o lucrare a inimii. Ca tămâia fumegândă, ea se înalță din cărbunii aprinși ai credinței autentice. În esență, nu este vorba despre ceea ce se aude; sunetul este asociat închinării în mod corespunzător cu argumente temeinice, însă esența și viața închinării nu constau în voce, ci în suflet. Responsabilitatea ta în congregație este de a da închinării spirituale un scop adecvat prin note armonioase. Ai grijă să nu diminuezi ceva ce ar trebui exprimat cu orice preț. Alege o melodie în concordanță cu natura psalmului sau a imnului și fă în așa fel încât stilul cântării să fie potrivit cu acele cuvintele rostite. Este ireverențios să conduci toate melodiile în același ritm, ton și intensitate; și să alegi melodii la întâmplare este deplorabil. Îl batjocorești pe Dumnezeu și ofensezi devoțiunile poporului Său dacă, cu nepăsare, Îi oferi Domnului ceva ce nu te-a costat niciun gând, niciun interes, niciun exercițiu de judecată. Poți ajuta inima pioasă să-și croiască drum spre cer pe o cântare bine aleasă; pe de altă parte, poți supăra urechea evlavioasă cu o atmosferă nepotrivită sau nemelodioasă, potrivite mai degrabă pentru a distrage atenția și a demoraliza, decât pentru a încuraja închinarea inteligentă.
Ritmul este un aspect foarte important, dar este foarte des tratat ca o chestiune neimportantă. Grupurile mari se mișcă lent, de unde și tendința multor adunări de a cânta alene. Am auzit note prelungite până când melodia a fost de-a dreptul inundată și înecată în valuri mari de sunete monotone. Pe de-altă parte, nu putem suporta să auzim psalmi și imnuri solemne tratate ca țopăieli și grăbite într-un mod galopant. Deseori solemnitatea presupune o armonie permanentă și bucuria cere la fel de des note săltărețe de încântare. Fii îndeajuns de înțelept să găsești ritmul cel mai bun de fiecare dată și prin îndrumarea ta viguroasă să inspiri toată congregația. Te implorăm cu blândețe să te gândești foarte mult la Dumnezeu, mult la cântare și foarte puțin la tine însuți. Cea mai bună predică este aceea în care tema acaparează predicatorul și audiența și nu lasă nimănui timp și dorință să se gândească la cel care vorbește; tot așa, în cântarea congregațională de cea mai bună calitate, liderul este uitat, deoarece reușește cu succes să conducă biserica în închinare și nu să iasă el în evidență. Capul conduce trupul, dar nu este despărțit de acesta și nici nu se vorbește de el separat; așa este și cu cea mai bună formă de conducere în închinare. Dacă vocea ta devine prea evidentă, fii sigur că nu ești decât un începător în arta ta.
Unul dintre cele mai mari obiective ale tale ar trebui să fie acela de a convinge întreaga congregație să cânte. Pastorul tău ar trebui să te ajute în acest sens, iar îndemnurile și exemplul său îți vor fi de mare ajutor; dar totuși, ca slujitor al Domnului în departamentul cântărilor religioase, nu trebuie să te bazezi pe alții, ci să depui propriile tale eforturi. Nu numai cei care au voce ar trebui să cânte, ci fiecare ar trebui să cânte laude cu pricepere și, așa cum spune David, „faceți să răsune coardele și glasurile voastre” pentru Domnul. Acest lucru nu poate fi realizat decât prin instruirea oamenilor cu psalmi cântați. Nu este de datoria ta să organizezi cursuri pentru tineri și bătrâni? Nu poți astfel sluji mai eficient biserica și în același timp să-L mulțumești pe Domnul? Metoda domnului Curwen și folosirea sistemului său de notație muzicală sol-fa* te va ajuta mult în a deschide terenul, iar în următorii ani poți fie să te ții de noua metodă, fie să te întorci la vechea notație, după cum ți se pare cel mai bine. Mii de oameni au învățat să cânte, oameni care au fost foarte tăcuți, până când sistemul sol-fa* a fost inițiat.
Grupul de laudă și închinare ca un grup separat, este un rău, un rău în creștere și ar trebui să fie diminuat și extirpat; iar instruirea întregii congregații este cel mai rapid, sigur și scriptural mod de vindecare.
Un grup de bărbați și femei fără Dumnezeu se vor așeza adesea într-o parte vizibilă a bisericii și vor monopoliza cântarea, spre durerea pastorului, prejudiciul bisericii și scandalul închinării comune; sau un solist fără voce, va trage după el alți câțiva nefericiți, într-o încercare reușită de a face psalmii și imnurile hidoase sau dureroase.
Învață-i pe băieți și pe fete, precum și pe cei mai în vârstă să stăpânească bine metoda sol-fa* și antrenează-i cu câteva melodii bune, concrete, profunde, iar tu, ca unul din fiii lui Asaf, îți vei câștiga un nume bun.”
sol-fa* – metoda de cântat sol-fa, cunoscută și sub denumirea de metoda „do-re-mi”, este o tehnică de educație muzicală care ajută la dezvoltarea abilităților de citire și interpretare a muzicii. Aceasta se bazează pe utilizarea numelui notelor muzicale pentru a facilita învățarea și recunoașterea lor.
Dilemele sunt lăsate de Dumnezeu ca să putem crește odată cu ele. Asta ne asigură maturizare, dezvoltare, creștere din punct de vedere spiritual. Simplul fapt că avem anumite căutări și putem călători o bucată de vreme cu ele, s-ar putea să fie cel mai sănătos lucru care ni se întâmplă în viață. Cred că viața ar fi destul de plictisitoare dacă nu ai întrebări, dileme, frământări, gânduri în a elucida anumite aspecte. Până la urmă contradicțiile sunt șansa noastră de a prinde adânc rădăcini în Hristos.
Suceava Evanghelica 