Sărbătorile religioase au fost ținta superstițiilor care au denaturat și diluat importanța acestora. Tradițiile și obiceiurile prin natura lor umbresc adevărata semnificație a sărbătorii și știrbesc din slava datorată divinității. Pentru o recuperare a semnificației se impune revenirea la textul sacru, singurul fundament temeinic în formarea unei opinii conforme, după voia lui Dumnezeu. Privitor la ”Schimbarea la față” afișez relatarea textului biblic în trei traduceri diferite.
Suceava Evanghelica 
In crestinismul actual exista niste sarbatori care oricum nu au niciun fundament biblic, deci baiu’ nu-i acolo :). Singurele sarbatori reglementate de insusi Dumnezeu si tinute de Isus si de ucenicii lui, apoi de primii crestini sunt regasite in Levitic 23. Traducerile pe care le propuneti spre lecturare sunt destul de slabe daca doriti sa cercetati sursa anumitor lucruri. Si daca tot veni vorba de traduceri :D, va recomand cu caldura citirea capitolului 4 din Evrei si, cu precadere, versetul 9 din acest capitol, din Biblia (ortodoxa) de la Bucuresti tradusa in 1688 (link aici: http://www.sfantascriptura.com/Biblia_Bucuresti_1688.pdf – cu toata biblia, sau direct Evrei: http://romdallas.org/church_site/Vali/NOUL%20TESTAMENT/EVREI.pdf). E timpul sa devenim sinceri cu noi insine si sa recunoastem ca am instrainat crestinismul de Intemeietorul lui si ne-am permis mult prea multe derogari de la Cuvantul lui Dumnezeu pe seama „harului” in care spunem ca traim. Dar asta e doar umila mea parere. Mi-ar placea s-o cunosc si pe-a dumneavoastra. Numai bine :D!
Am postat textul Scripturii din dorinta de a arata ca acesta primeaza. Cat priveste sarbatorile, însuşi Mântuitorul a fost condamnat că nu respectă anumite sărbători şi le calcă.
Deci Neprihanitul a fost pacatos de fapt? Sau problema era la farisei?
Doar la farisei.
Călca sarbatorile sau datinile omenesti puse de farisei in sarbatori? De ce nu l-au condamnat la moarte pentru asta, ci doar pentru faptul ca zicea ca este Fiul lui Dumnezeu? Ce valoare ar fi avut jertfa Lui pentru noi, daca ar fi pacatuit in fata Legii date de Dumnezeu? „Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Prorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc. Caci adevarat va spun, cata vreme nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege, inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile.” Putem crede ca asa a fost, precum a zis? Ca a tinut Legea in deplinatatea ei si ca a murit fara prihana in fata lui Dumnezeu ca sa fie pentru noi Jertfa curata de ispasire? Putem crede ca Legea ramane in picioare atat timp cat nu „s-au intamplat toate lucrurile” (scrise in Lege si profetite de catre Proroci) si atat timp cat nu „a trecut cerul si pamantul”? In fond, putem crede in cuvintele lui Isus? Sau a crede in Isus nu presupune si a crede cuvintele Lui? 😀