Zilele trecute am găsit prin intermediul unei postari făcute de Nicu Grămesc o imagine superbă cu Transfăgărăşanul. Am găsit imaginea la câteva zile după ce am trecut prin zonă. Asta a contat în ceea ce priveşte impactul asupra-mi. Am văzut multe fotografii cu cea mai înaltă altitudine la care ajunge drumul DN 7 C,  însă această imagine este una care le întrece pe toate. Pentru o asemenea imagine trebuiau nişte cuvinte pe măsură. Ei bine, le-am găsit şi pe acestea. Emanuel Conţac a trecut recent prin zonă şi sub imperiul celor văzute iată ce scrie :

Departe de șoseaua care șerpuiește în vale e o liniște desprinsă din veșnicie. Crestele munților din jur înfruntă de veacuri stihiile, într-o încleștare care nu slăbește și care le smulge fărâme din trup, domolindu-le semeția. Șuvoaiele care gonesc pe pantele abrupte poartă cu ele grohotișul pisat de mojarul necruțător al timpului.
Când urci din valea frământărilor și îngrijorărilor de toate zilele înțelegi de ce muntele este locul predilect al teofaniilor, al întâlnirilor cu Dumnezeu. Schimbarea la Față a lui Isus nu putea să aibă loc decât pe un munte.