Gen.50:15-21
Fiecare dintre noi visăm; nu-i aşa? Unele dintre aceste vise sunt frumoase şi am dori să nu se mai termine, iar altele sunt coşmaruri, de care nu mai vrem să ne aducem aminte. Există însă şi un alt criteriu după care putem să împărţim visele: sunt vise împlinite, care în decursul timpului devin realitate, iar altele, sunt vise năruite, care deşi ne-am fi dorit, acestea nu s-au împlinit niciodată.
Conform relatărilor din cartea Genesa, Iosif, a avut parte de o îndoită binecuvântare. El a avut două vise frumoase, care s-au şi împlinit în timp. În primul vis, el a visat că era la câmp, la seceratul grâului, împreună cu fraţii săi. Şi pe când îşi legau snopii, snopul său s-a ridicat şi a stat în picioare, iar snopii fraţilor lui, l-au înconjurat şi s-au aruncat la pământ înaintea lui (Gen.37:6-7). Acest vis anunţa faptul că într-o anume zi, cei unsprezece fraţi ai săi se vor închina înaintea lui.
Suceava Evanghelica 