Țara mea cu sufletul de-un veac
Pe nedrept ne-ai ales pe noi
Să-ți facem din pământ cunună,
Din morți, din vii,
Din cei ce nu sunt încă.
Încerci din greu să ne trezești
Din somnul ce morții îl adună

Ai prins în viață vremuri grele
Și fum, și foc, și sânge, și noroc
Azi noi călcăm pe glia veche
Ce arde-n ea un vis un joc,
când plugul scârțâie în osul ce îl ară
îmi amintesc de ei…
străbunii și pedeștrii mei
Ce au murit, ca să trăim mai liniștit.

Au fost ani grei
Ce-au înroșit și sufletul, și fața
Când libertatea era prinsă-n lanțuri