Cum adică „la ce?”. Mulţi dintre noi încă ocupăm postul de Director General al Universului. Încă ne credem la comanda tuturor departamentelor vieţii, încă ne mai spunem părerea cu privire la orice, încă mai credem că suntem „buricul pământului” şi că fără noi Dumnezeu nu se poarte descurca. „E viaţa mea, fac ce vreau cu ea! Nimeni nu-mi spune mie ce să fac, eu sunt stăpânul!” Ai spus vreodată cuvintele acestea? Dacă da, înseamnă că trebuie să-ţi dai demisia!

Liviu Avasiloai

Nu ai obosit încercând să faci TU un viitor copiilor, să îngrijeşti TU de părinţii tăi şi să-i faci TU pe toţi să fie cum îţi place ţie? N-ai obosit încercând să repari TU relaţiile rupte şi să reconstruieşti TU dărâmăturile din jurul tău? Nici nu e de mirare că spui de multe ori că e prea greu şi nu mai poţi!!!

Am un mesaj pentru tine: priveşte la Copilul aşezat în iesle. El a venit să ridice povoara de pe umerii noştri şi să ne scape de frământările ce nu ne dau pace şi ne alungă odihna. Mai târziu, El a rostit următoarele cuvinte: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” (Matei 11:28). Predă-ţi viaţa în mâinile Lui şi renunţă la control. El ştie ce e mai bine pentru tine şi are puterea să schimbe orice situaţie.

Hristos se naşte! Acum putem să trăim plini de bucurie, căci „domnia va fi pe umerii LUI!”

Rugăciune:

„Dumnezeule Sfinte, îţi mulţumesc că umerii tăi sunt suficient de puternici pentru a purta toate poverile mele în ziua de azi. Amin!”