Soarele aduce lumina cerului pe pământ. Răsăritul este apariţia zorilor, momentul acela când primele raze de soare apar la orizont. Dacă ai încercat să stai vreodată treaz ştii cât de greu trec orele acelea. Îmi aduc aminte de serviciul de gardă, pe când eram militar… La ora 3 ţi se pare că dimineaţa nu va veni vreodată. La fel la ora 4… şi la ora 4.30. Dar când se face ora 5 ştii că nu mai durează mult, ştii că mai ai puţin de aşteptat, apoi în sfârşit soarele începe să se arate de după orizont şi razele de lumină străpung pătura de întuneric.

Liviu Avasiloai

Tot aşa este şi venirea lui Hristos. El este soarele care aduce lumină în întuneric. Razele lui pătrund în toate colţurile Universului, nu există loc pe care Atotputernicul Dumnezeu să nu-l fi vizitat. Lucrul acesta ar trebui să ne mişte inimile şi ar trebui să ne pună în mişcare să vizităm şi noi pe alţii. Poate că la aceasta se referea Apostolul Iacov când spunea că „religiunea curată este să vizitezi pe văduve şi pe orfani în necazurile lor.” (Iacov 1:27)

E mult mai uşor să întorci capul în altă parte, să pretinzi că nu ai văzut. Însă în ochii lui Dumnezeu ignoranţa nu este considerată inocenţă. Ştiu că e mult mai greu să te implici, dar dacă ai gustat bunătatea şi mila lui Dumnezeu, atunci deschide-ţi ochii, deschide-ţi inima, deschide-ţi palmele. Religiunea care îi place lui Dumnezeu este îngrijirea celor care nu se pot îngriji singuri şi include orfanii şi văduvele; dar nu se opreşte aici. Include şi pe cei bolnavi, pe cei cu nevoi speciale, pe imigranţi, pe deţinuţi, pe refugiaţi, pe cei uitaţi de lume.

Isus a lăsat frumuseţea cerului şi s-a născut într-o regiune dispreţuită de toţi din Israel, înconjurat doar de părinţi şi animale. S-a apropiat întâi de cei mai neînsemnaţi oameni ai vremii – păstorii. A lăsat sfinţenia cerului ca să ne scoată pe noi din mizeria lumii. A umblat printre noi, a trăit cu noi, a vorbit cu noi, a mâncat şi a plâns cu noi… El ne-a vizitat în suferinţa noastră!

Unul din învăţaţii vremii L-a întrebat odată pe Isus: „Cine este aproapele meu?” Iar Isus i-a corectat perspectiva, spunându-i: „Du-te şi fă şi tu la fel!” Cu alte cuvinte: „TU pentru cine eşti aproapele?”

Domnul Isus a adus lumina cerului în întunericul pământului! A venit la noi când aveam cea mai mare nevoie de ajutor! În săptămâna acesta încearcă să faci şi tu la fel… Fii aproapele cuiva!

RUGĂCIUNE:

„Doamne Isuse, cum ai venit Tu la mine în mijlocul necazului meu, ajută-mă să merg şi eu la alţii şi să le duc lumină şi viaţă în numele Tău. Amin!”