Mă voi întoarce acasă, într-o zi,
Să cântăresc cenușa ce-a rămas,
În vatra casei mele,
Să mai deschid o dată poarta
Ce-am deschis-o-n vis de mii de ori
Lăsând ca depărtarea să geamă lung,
Și vântul să o poarte-n voia lui…

Mă voi întoarce, ca un martir!
Ce-a răstignit pe lemnul crucii:
Țara, neamul și părinții,
Pentru a primi în schimb un veșnic neajuns,
și umilință, lacrimi, suferință,
și-un dor ce l-am purtat
în fiecare zi, cu sufletul uscat

Ne vom întoarce!
Și din pământul unde dorm străbunii