Suntem uciși de timp
În propria capsulă.
Trădați și obosiți,
Mergem cu pas greoi
Înspre abis
Și realizăm c-am fost
Doar goi.

Suntem uciși de timp.
Și-ades ne întrebăm
De ce cadranul nostru,
Pământ atât de scump,
Cu fruntea-ncrețită,
Arăm
Atât de mult
Și totuși,
E tot aspru.

Suntem uciși de timp.
Și-atenți la ceas,
Noi stăm.
Gândul
luptă in noi, s-audă
Ce ne frământă,
Dar
A ticăielii tăcere
E sfântă.

Suntem atenți la ceas,
Ca nu cumva
al axei vârf
Să aibă 
Unde bate.
Dar timpul
e atent la noi,
Trecut-a chiar prin spate.