Ziua 1 din planul de citire din Biblie pentru o săptămână.

Citiți Habacuc 3:16-19

Devoțional:

„Chiar dacă”. Acestea sunt cuvintele care, în cele mai dificile momente, pot face diferența între disperare și speranță. Ateismul are multe de zis cu privire la modul în care omul poate să-și trăiască viața, dar este complet mut când vine vorba de moarte. Creștinul poate să spună: „chiar dacă” voi pierde locul de muncă, familia, până și viața; chiar dacă le pierd pe toate, de fapt, nu pot pierde ce am mai fundamental.

Creștinul este „cuplat” la realitatea unei speranțe care nu este naiv optimistă, ci care se bazează pe existența unei relații vii. Creștinul descoperă în momentele de suferință o dispoziție pentru bucurie de a cărei prezență aproape că nici nu era conștient.

Creștinul se va bucura în Cuvântul Domnului, se va bucura de persoana Domnului Isus, de frumusețea Evangheliei care ni-L descoperă pe Isus ca Profet, Preot, Rege, Cap al bisericii, Tată, Frate, Prieten. Va înțelege mai bine bogăția și taina harului și, nu în ultimul rând, va descoperi mai adânc și practic realitatea și puterea învierii. “Unde iti este biruinta, moarte? Unde iti este boldul, moarte”?(1 Cor.15:55)

Habacuc își începe profeția cu un strigăt de disperare și cu niște întrebări grele în fața suferinței, dar o încheie cu speranță și bucurie.

Creștinul nu va nega suferința și nici nu va avea o atitudine fatalistă în fața ei, dar o va trata mereu cu o speranță care transcende până și moartea. Creștinul este ca mica Lucy din Cronicile din Narnia care, în cel mai neașteptat moment, descoperă o ușă către o realitate deopotrivă surprinzătoare și glorioasă.

Care sunt întrebările care te tulbură azi ? Adresează-le direct fără teama că vei fi respins. Spune-i lui Dumnezeu ce gândești cu privire la viitor sau despre momentele tulburi prin care trecem, dar nu uita ca, în final, să te odihnești în Cel care dă sens cuvintelor „chiar dacă”.