Românii au ieșit în stradă, au realizat petiții, s-au rugat. Au apărut și rezultate, familiile au fost refăcute, copiii redați părinților. Familia Furdui și Rotundu încă suferă și mulți români alături de ele. Aceste familii trec printr-un tratament inuman care în mod ironic este trâmbițat drept favorabil pentru copii.

La nivel înalt România a arătat că nu o interesează, nu-i pasă. Vizibilitatea cazurilor nu avea cum să treacă cu vederea. Unii parlamentari au făcut front comun deși sunt în ”bărci” diferite. S-a declarat că dacă s-ar pune în mișcare unii care pot să facă diferența, suferința unor familii ar fi stopată imediat. Însă liderul de sus, sus, nu a mișcat. Nici acum nu dă semne de empatie, nici măcar declarativ. Pas cu pas dezamăgirea s-a instalat, iar păsuiala nu mai este luată în considerare.

Solidaritatea s-a izbit de solitarii care nu au înțeles că slujirea semenilor este datoria lor. Cred că m-am pripit și prea mai vorbe am scris. Le las.

Familia Bodnariu

Familia Barbu

Familia Furdui

Familia Smicală

Familia Rotundu