Când un avion se prăbușește sau are o defecțiune care poate pune în pericol viața pasagerilor, imediat producătorul (sau compania aviatică) cere consemnarea tuturor aeronavelor de acel tip la sol. Se fac investigații serioase pentru a se afla cauza acelor accidente.
Dacă se constată că prăbușirea sau defecțiunea sunt cauzate de greșeli în procesul de exploatare, proiectare sau execuție, atunci acel tip de aeronave nu vor mai zbura o bună bucată de timp, până când problemele nu sunt remediate. De cele mai multe ori, în urma unor astfel de situații, cei vinovați din conducerea companiei producătoare își dau demisia sau sunt schimbați. Au fost companii aeriene de top care, în urma unui accident aviatic, au falimentat și au dispărut.
Uitându-mă la modul serios în care mediul de afaceri administrează problemele pentru a-și proteja reputația, business-ul și, până la urmă viața oamenilor, nu pot să nu observ diferența uriașă de abordare între aceste companii și entitățile religioase.
Oare scandalurile financiare, care scot la lumină lăcomia și viața deșănțată a unor slujitori ai bisericii, sunt cauzate doar de lipsa lor de integritate? Oare nenumăratele falimente ale liderilor religioși, care au căzut în păcate scârboase, au fost provocate doar de lacune în caracterul lor? Reușim oare să stârpim răul doar aplicând disciplina și emițând comunicate? Oare incriminatul este singurul vinovat atunci când au loc astfel de incidente?
































