Maria a fost o femeie aleasă de Dumnezeu pentru a-L naște pe Fiul Său, Isus Hristos. Biblia nu oferă multe detalii despre viața ei, totuși sunt câteva aspecte care ne pot ajuta să înțelegem rolul pe care Maria l-a avut. 

Alegerea lui Dumnezeu

Dumnezeu a ales-o pe Maria, o tânără din Nazaret, pentru a deveni mama Mântuitorului. Îngerul Gavril i-a adus vestea bună că „vei rămâne însărcinată și vei naște un fiu, și-i vei pune numele Isus” (Luca 1:31). Maria a fost aleasă de Dumnezeu și a primit har în ochii Lui (Luca 1:28,30). Biblia conține profeții despre   Mesia care urma să se nască din sămânța lui David (2 Samuel 7:12-13; Isaia 9:6-7). Prin faptul că Maria era o descendentă a lui David, Isus putea fi numit pe bună dreptate „Fiul lui David”, împlinind astfel profeția (Matei 1:1; Romani 1:3).

Virginitatea Mariei

Biblia afirmă clar că Maria era fecioară când a fost însărcinată cu Isus prin puterea Duhului Sfânt (Matei 1:18,20,23; Luca 1:27,34). Acest miracol a fost o împlinire a profeției din Isaia 7:14. Isus a fost zămislit în mod supranatural, fără intervenția unui bărbat. Acest detaliu face ca Isus să se fi născut într-o fire asemănătoarea cu a noastră, a tuturor oamenilor. Isus nu a moștenit păcatul originar, s-a născut fără păcat. 

Rolul Mariei

Maria a jucat un rol important în viața lui Isus. Ea L-a purtat în pântece, L-a născut și L-a îngrijit în copilărie. Maria a fost prima care L-a urmat pe Isus și a devenit un model de credință. (Luca 1:38,45; 2:19,51). Totuși, Biblia nu o prezintă pe Maria ca fiind fără păcat sau demnă de închinare. La nunta din localitatea Cana, Maria l-a anunțat pe Isus că s-a terminat vinul, își cunoștea statutul. Ulterior Maria avea să le spună slugilor să facă tot ce le spune Isus, astfel că se înțelege clar cine este persoana cu rol central. Maria a avut un rol bine definit pe care l-a știut foarte bine. Niciodată nu a făcut caz că prin ea s-a întrupat Mesia. 

Familia lui Isus

Biblia menționează că Maria a avut și alți copii după nașterea lui Isus (Matei 13:55-56; Marcu 6:3). Acest adevăr biblic anihilează ideea că Maria ar fi rămas „pururea fecioară” (aeiparthenia). Învățătura despre pururea fecioria Maicii Domnului a fost consolidată de Sfinții Părinți. Iată trei opinii: 

• Sfântul Atanasie cel Mare a subliniat că Maria a rămas fecioară înainte de naștere, în timpul nașterii și după naștere.
• Sfântul Grigorie de Nyssa a dezvoltat ideea că Maria a rămas fecioară chiar și după naștere, datorită modului supranatural al zămislirii lui Hristos.
• Sfântul Epifanie al Salaminei a apărat cu fermitate învățătura despre pururea fecioria Maicii Domnului împotriva ereziilor care o negau.

Când însă abordăm strict biblic acest domeniu găsim mai multe texte biblice care relatează explicit despre frații și surorile lui Isus:

• În mai multe locuri, Noul Testament menționează „frații” și „surorile” lui Isus (Matei 12:46, 13:55-56; Marcu 3:31-32; Luca 8:19-20; Ioan 2:12, 7:3,5,10; Fapte 1:14; 1 Corinteni 9:5; Galateni 1:19)
• În greaca originală, termenul folosit este „adelphos” care înseamnă în mod normal „frate de sânge“.
• Frații lui Isus sunt enumerați alături de Maria și de aici ideea că sunt frați mai mici ai lui Isus (Matei 13:55-56)
• Frații lui Isus nu par să creadă în misiunea Sa la început (Ioan 7:3-5)

Înălțarea Mariei la cer

Biblia nu spune nimic despre o înălțare corporală a Mariei la cer. Această doctrină a fost introdusă mult mai târziu în tradiția catolică romană. Învățătura privitoare la înălțarea Fecioarei Maria la cer cu trupul a apărut relativ târziu în tradiția creștină, în comparație cu alte doctrine mariologice precum pururea fecioria și calitatea ei de Născătoare de Dumnezeu. În secolul al VI-lea, papa Grigorie I menționează sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului la Roma în ziua de 15 august. Totuși, nu se face referire la înălțarea ei în cer. Abia în secolul al VII-lea, în scrierile Sfântului Andrei al Cretei și ale Sfântului Ioan Damaschin, apare ideea clară a înălțării Maicii Domnului în cer cu trupul, după Adormirea ei. Apoi în secolul al VIII-lea, Sfântul Germanus al Constantinopolului dezvoltă mai amplu această învățătură în omiliile sale. În secolul al IX-lea, Sfântul Fotie al Constantinopolului afirmă în mod explicit credința în înălțarea Maicii Domnului. Doarîn secolul al XX-lea, în 1950, papa Pius al XII-lea a definit dogmatic învățătura despre înălțarea Fecioarei Maria la cer cu trupul, ca parte a mariologiei catolice.

Scriptura se concentrează pe rolul Mariei ca mamă a lui Isus și pe credința ei în Dumnezeu, nu pe o poziție specială în cer.

Biblia o prezintă pe Maria ca pe o femeie aleasă de Dumnezeu pentru a-L naște pe Mesia. Ea a fost o mamă credincioasă, dar nu o zeiță sau o mediatoare între om și Dumnezeu. Isus Hristos rămâne singurul Mijlocitor și Mântuitor (1 Timotei 2:5).