Elevii clasei a 9-a A au fost în vizită la Penitenciarul Botoșani. Prof. Narcis Georgescu este cunoscut pentru astfel de proiecte pe care le consideră foarte potrivite pentru elevi. În urma unui astfel de demers reacțiile din partea elevilor nu au întârziat să apară. Iată și un mesaj de apreciere pentru demersul elevilor de la Filadelfia, transmis de comisar șef de politie penitenciara Anca Marcu, Șef Serviciu Asistenta psihosociala Penitenciarul Botoșani:

Mai mult ca în orice alt moment al anului, de Sfântele Sărbători ne deschidem sufletele unii către alți.
A devenit deja o tradiție ca în preajma Crăciunului, elevi de la Liceul Filadelfia din Suceava, sa ne viziteze pentru a oferi un moment de emoție și speranță celor care trec printr-o perioadă dificilă a vieții lor. Cu sfială, tinerii coordonați de domnul profesor Narcis Georgescu, au pășit pragul instituției noastre, oferind un mic spectacol de colinde detinutilor si au reușit, prin darul lor, sa aducă spiritul sărbătorilor între zidurile penitenciarului.
Detinutii au primit cu bucurie și recunoștință colindele, iar pentru unii momentul a fost mai mult decât un spectacol. Prezența elevilor le-a reamnitit deținuțiilor de proprii lor copii, de familiile lor și de caldura pe care sărbătorile o aduceau odinioară in viata lor. Felicitam astfel de inițiative care demonstrează ca umanitatea si caldura sărbătorilor pot ajunge oriunde, aducând lumină chiar și în cele mai întunecate locuri .
Penitenciarul Botoșani va mulțumește pentru bună colaborare și va urează Sărbători binecuvântate, cu pace și bucurie în sufletele dumneavoastră.

Elev Linus Boiciuc: ”această experiență m-a marcat. Nu mi-aș dori să îmi petrec niciuna din zile în locul acela, nici eu nici cei dragi mie. Sunt recunoscător pentru părinții care veghează asupra deciziilor noastră și ne învață ce e bine și ce e rău.”

Elev Miron Vațlav: ”Vizita la penitenciarul din Botoșani s-a dovedit a fi o experiență interesantă, care ne-a făcut să apreciem mai mult libertatea noastră și să reflectăm asupra alegerilor noastre viitoare. La sosire, paznicii ne-au informat că trebuie să lăsăm toate dispozitivele electronice, precum și orice alt material, cu excepția hârtiei. Am fost percheziționați și am trecut prin două controale, după care am fost conduși în blocul principal. Pe holul unde erau amplasate celulele, am observat cum trăiau prizonierii care se comportau corespunzător; condițiile erau acceptabile, având în vedere că în fiecare cameră se aflau între 4 și 8 prizonieri. Un aspect interesant pe care l-am observat pe parcursul vizitei a fost prezența unor tablete pe care era deschis Wikipedia. De asemenea, prizonierii erau îmbrăcați în haine de zi cu zi (echipament sportiv, bluze, blugi și altele).

Am fost conduși într-o cameră care semăna cu o sală de clasă, dotată cu bănci, o catedră, o bibliotecă în spate, o tablă și chiar un televizor, pe care erau difuzate melodii și colinde. Am fost așezați în fața clasei și prizonierii au fost invitați să intre pe rând. Aceștia păreau ca niște oameni liberi care voiau să vizioneze un spectacol. În timp ce cântam colindele, prizonierii urmăreau cu atenție și cu bucurie în suflet. Doamna comisar a oferit cuvântul celor care doreau să spună ceva. Am fost surprinși de un prizonier care a început să ne colinde. Unul dintre ei a avut curajul să vorbească cu noi. La plecarea din penitenciar, am realizat încă o dată cât de importantă este libertatea noastră și cât de mult contează să avem încă puterea de a alege.”