Ne-am obișnuit să spunem că doar cântările vechi aveau ceva special în ele, cele noi sunt seci, nu au profunzime duhovnicească. Părerea mea este că nu cântările noi sunt problema, ci ascultătorii nu mai sunt oameni asemenea ascultătorilor din trecut. Muzica de astăzi este mult mai calitativă, lucrată cu profesionalism, versurile sunt mult mai îngrijite din punct de vedere gramatical. Mai sunt excepții negative, dar nu trebuie să generalizăm acest aspect. O problemă actuală ar fi plagiatul, prea mult se fură părți din textele și melodiile altor autori, dar cu timpul se vede diferența între cel ce scrie sub inspirația Duhului Sfânt, și cel care se folosește de munca altor autori consacrați. Faptul că există mai puțină Biblie în textele actuale, este și acesta un adevăr, dar nu în toate cazurile se întâmplă la fel!

Problema acută este la noi, cei care ne-am “îmbâcsit” precum evreii din pustie, care s-au scârbit de mana căzută din cer. Haideți să nu mai disprețuim slujitorii actuali, ci să-i susținem în rugăciune, iar dacă nu-i ajutăm cu nimic măcar să nu le facem rău disprețuindu-i. Mulți nu știți câte sacrificii se fac pentru a compune și a înregistra o cântare nouă, se cheltuie minim 200 € pentru o singură cântare doar ca să avem parte de o muzică bună. Unii judecă, dar ei își risipesc banii pentru case, averi, concedii și opulență, pentru lucruri care vor arde, dar un cântăreț își investește puținul său în muzică doar pentru a oferi ascultătorilor ceva frumos, iar în loc de aprecieri primește dispreț. Avem impresia că totul ni se cuvine, că totul primim în dar și trebuie să oferim, obligatoriu, și celor de lângă noi. Dacă ar fi așa, nu tot ceea ce primim de la Domnul, ar trebui să oferim și altora gratis? Banii, casele, mașinile, tot ceea ce avem, nu este de la Domnul? De ce unii consideră că doar cântăreții trebuie să ofere totul gratis? Au și ei familii, nevoi, lipsuri și alte probleme. Excludem cazurile izolate, în care unii slujitorii au pretenții exagerate pentru slujirea pe care o fac. Cei mai aprigi contestatari sunt zgârciții, chiar cei care au, dar nu au și inimă pentru a sprijini lucrarea lui Dumnezeu. Invidioșii, cei care merg pe calea închinării lui Cain, cei care se uită la jertfele altora și-i invidiază, sunt cei mai revoltați când este vorba despre succesul celor ce-L laudă pe Domnul, din toată inima!

Dacă mai avem compozitori, oameni prin care Dumnezeu ne mai transmite mesajul Său prin cântare, să-i sprijinim în rugăciune, să-i respectăm, să le apreciem munca și să nu le facem calea mai grea decât o au.Dumnezeu să ne dea înțelepciune și capacitate de a înțelege aceste mici îndemnuri pe care le-am avut pentru fiecare dintre noi.

Cu sinceritate, Daniel Hîrtie