Un nou atac al armatei ruse a distrus un important lăcaș de închinare din regiunea Sumî, Ucraina. Pe 24 iunie 2026, Casa de Rugăciune a unei biserici penticostale din orașul de frontieră Seredina-Buda a fost mistuită de flăcări în urma bombardamentelor, punând capăt unei istorii de peste două decenii de slujire și ajutor oferit comunității. Pastorul bisericii, Anatolii Veliciko, spune că pierderea este greu de descris în cuvinte.

„Când am aflat ce s-a întâmplat, am simțit de parcă mi-ar fi murit tatăl. Nu a ars doar o clădire, ci o parte din istoria noastră”, mărturisește acesta. Nu este prima dată când biserica este afectată de război. Cu puțin peste șase luni în urmă, un hotel cu două etaje aparținând comunității a fost distrus tot în urma unui bombardament. Orașul Seredina-Buda se află la aproximativ 500 de metri de granița cu Rusia și este unul dintre cele mai expuse atacurilor. Majoritatea clădirilor din zonă au fost deja distruse. Deși Casa de Rugăciune rămăsese în picioare până acum, serviciile religioase nu se mai desfășurau acolo din cauza pericolului permanent, credincioșii întâlnindu-se în locuințe particulare. Înainte de războiul pe scară largă, biserica s-a dezvoltat constant. După ce comunitatea a crescut, credincioșii au cumpărat și renovat o clădire mai spațioasă, care a devenit centrul vieții spirituale din oraș. În cei 23 de ani de existență, iar mai ales după începutul invaziei ruse, Casa de Rugăciune a devenit un adevărat centru umanitar.

„Prin această clădire au trecut mii de oameni. Aici și-au găsit liniștea în mijlocul panicii provocate de război. Tot prin acest loc au fost distribuite sute de tone de ajutoare umanitare – alimente, îmbrăcăminte, echipamente pentru persoane cu dizabilități și multe altele”, spune pastorul. Biserica a găzduit, de asemenea, echipe de evanghelizare, voluntari, grupuri muzicale și tabere pentru copii, fiind un sprijin important pentru întreaga zonă. În prezent, pastorul Anatolii Veliciko și familia sa locuiesc temporar în orașul Șostka. Cu toate acestea, el privește cu speranță spre viitor.

„O femeie m-a sunat și mi-a spus: «Biserica dumneavoastră a ars». I-am răspuns că nu a ars Biserica, ci doar clădirea. Hristos a spus: «Eu voi zidi Biserica Mea și porțile Locuinței morților nu o vor birui».”

Deși accesul în Seredina-Buda este aproape imposibil din cauza bombardamentelor continue și a podului distrus, iar mulți locuitori vârstnici au refuzat evacuarea,  creștinii sunt hotărâți să revină. Pastorul este convins că, după încheierea războiului și eliberarea teritoriilor ocupate, credincioșii se vor întoarce acasă, vor reconstrui Casa de Rugăciune și își vor continua misiunea de a sluji oamenilor.

„Clădirea poate fi distrusă, însă credința și Biserica lui Hristos rămân neclintite”, este mesajul de speranță transmis de pastorul ucrainean în mijlocul tragediei.