Suceava Evanghelica

Este plecat de ceva timp din țară, însă azi, chiar de ziua lui, s-a lăsat surprins într-o înregistrare. Cântă la chitară. Nu sunt uimit pentru că el era cel care uimea prin felul în care cânta. Cântecul pe care îl intonează în curtea unei case din Londra este cel care a fost cântat și la Filadelfia în debutul întâlnirii de dimineață. Azi dimineață în duminica de înviere. Micuțul care face ture pare că se pricepe și el la muzică după felul în care se mișcă. În cadru mai apar Bogdan și Emilia și uite așa se creionează diaspora celor din biserica Filadelfia.

Alex Pop cu Amalia Denisa Preda au înregistrat un video de exepție într-un autoturism. Sună gen Pentatonix, adică bine de tot. Versurile cântecului sunt ale lui Charles Wesley. Charles Wesley a scris peste 6 000 de imnuri, dintre care multe au fost ulterior retipărite, adesea cu modificări, în imnuri, în special cele ale bisericilor metodiste.

Învierea din morţi este un miracol şi nu are nicio explicaţie logică. Este naturală naşterea, creşterea, îmbolnăvirea şi moartea, însă învierea este supranaturală. În centrul creştinismului stă, ca un simbol al atotputerniciei Divinităţii, învierea inexplicabilă a Mântuitorului Isus Cristos. El este unic, El a înviat, moartea nu L-a putut ţine. El S-a născut în mod miraculos, venind în lume dintr-o existenţă anterioară şi veşnică; El a înviat în mod miraculos, S-a înălţat la cer în mod miraculos şi va reveni în mod miraculos. Viaţa şi activitatea Sa mesianică este plină de miracole. Cea mai mare problemă a omenirii, moartea, a fost rezolvată de soluţia lui Dumnezeu, prin Cristos: învierea. La moartea adusă de om, din cauza păcatului, Dumnezeu a oferit învierea, datorită lui Cristos. Moartea nu mai este o problemă, este doar un eveniment, doar o experienţă, o trecere înspre viaţa veşnică. Moartea nu i-a speriat pe apostolii Domnului, pentru că prin moarte ei au intrat în viaţa veşnică. Aşa se explică fenomenul inexplicabil al morţii martirilor din istoria creştină. Ei mureau bucuroşi, liniştiţi, pentru că, de fapt, ei se mutau la Dumnezeu. Ei schimbau temporarul cu eternul, finitul cu infinitul, putrezirea cu neputrezirea, neputinţa cu puterea, pământul cu slava, lacrimile cu bucuria. De aceea Biblia face această afirmaţie nefirească: ,,Ferice de morţii care mor în Domnul” (Apoc. 14:13). Aşa explică Biblia fenomenul morţii. Pentru creştinii născuţi din nou viaţa umană nu e singura viaţă, ci doar pregătirea temporară pentru adevărata viaţă, cea veşnică. Credinţa în Dumnezeu nu e doar pentru viaţa aceasta. Dimpotrivă, Apostolul Pavel spune: ,,Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!” (1 Cor. 15:19)
Învierea lui Cristos este cea mai puternică dovadă pentru viitoarea noastră înviere. Puterea lui Dumnezeu care L-a înviat pe El ne va învia şi pe noi. Învierea Sa e dovada faptului că învierea este posibilă. Când sărbătorim Învierea, proclamăm puterea și Împărăţia lui Dumnezeu, proclămăm suveranitatea şi domnia Sa. Prin înviere trecem dincolo de moarte, prin înviere vinovăţia păcatului rămâne în urmă, prin înviere păşim în veşnicie. Acesta este darul lui Dumnezeu prin Cristos! De fapt, noi ne-am născut cu certificatul de condamnare în mână, din cauza păcatului adamic sub incidenţa căruia am intrat în lume, la naştere. Păcatul în care am trăit cerea pedeapsa, pedeapsa pe care o aplică dreptatea şi adevărul. Nu era nici o scăpare. Atunci S-a întrupat Cristos, asumându-Și vinovăţia tuturor oamenilor, în faţa dreptăţii lui Dumnezeu. În dreptatea Sa, Dumnezeu I-a imputat lui Cristos toate păcatele pe care Și le-a asumat de la cei aproximativ o sută zece miliarde de oameni, care au călcat vreodată în praful blestemat al Planetei Pământ. Cu toate certificatele de condamnare în mânile străpunse de cuie, Cristos a murit moartea tuturor. Înainte să-Și dea Duhul, agăţat pe crucea pedepsei pentru păcatele noastre, a strigat: ,,Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23:34) Cristos a murit pentru noi. Păcatele noastre nu mai există. Cristos a înviat din moarte. Asemenea Lui, vom învia şi noi. El a murit pentru păcat, noi trebuie să murim faţă de păcat. Din nefericire, mulţi oameni rămân morţi în păcat. Învierea nu este posibilă în prezenţa păcatului, doar pedeapsa veşnică din iad.

Astăzi sărbătorim învierea lui Cristos, care prefigurează viitoarea noastră înviere. Învierea Lui este exemplul viitoarei noastre învieri. 
Cristos a înviat!

Iată că din nou prof. Ioan Panican reușește performanța de a aduna sub același acoperiș persoane din denominații diferite dar care cred la fel în aspectele definitorii ale creștinismului. Ceea ce se întâmplă la Ateneul Român de fiecare dată dă impresia de șezătoare care se desfășoară calm și fără grabă. Sucevenii au fost invitați la fiecare ediție și au asigurat împreună cu alții colaboratori partea corală.

Cei doi din când în când abordează anumite subiecte de maximă necesitate a fi discutate. Subiectul discutat acum este fără discuție cel care face diferența între un creștin și un necreștin. Creștinul își are identitatea în Hristos care s-a întrupat, a murit, a înviat și s-a înălțat. Învierea lui Hristos este o garanție că toți care cu Hristos s-au îmbrăcat vor avea parte de învierea spre sărbătorire.

Este o expresie de mulțumire. Imaginile atent alese și potrivite corespunzător facilitează un major impact care te determină să îți iei răgaz să te oprești și să spui: MULȚUMESC DOAMNE!

Nu știu dacă se poate stabili clar acest aspect care nu ține de o anumită metodă. Este greu de încorsetat într-un tipar. L-am surprins într-o seară de miercuri când deși era înconjurat de oameni scria, tăia, corecta. M-a surprins că l-am surprins:). Era în lumea lui și avea cătarea că știe clar ce face. Nici urmă de stres. Era convins că până la urmă va avea o formă finală care va ajunge la un artist și care apoi va încânta prin armonie.

A doua zi am primit varianta finală în formă scrisă. Abia aștept să văd cum se va auzi interpretată piesa.

Sursa: Edictum Dei