Suceava Evanghelica

Abigail Areas are șase ani și câti vor mai urma este greu de anticipat. Probabil că nici nu se mai poate vorbi de ani. Are cancer. Brad Briscoe, ofițer la Angleton Police Department , a aflat ce își dorește această fetiță cel mai mult. După ce a aflat, a acționat. Un om mare, atât în ceea ce privește etatea, cât și funcția, s-a coborât la nivelul unui copil și nu și-a ascuns nici măcar trăirile care după cum o arată imaginile au fost destul de intense. Emoționant moment!

Dragii nostri,
In dimineata asta, 9 februarie 2019, la ora 9:00, tatal nostru, Mihai Mitrofan, a plecat la Domnul, pe care L-a iubit si L-a slujit cu credinciosie din tinerete.
(Nu stiu prea multe detalii inca, dar se pare ca a murit in pace si fara suferinta. In ultima vreme era foarte slabit.)
S-a intors la Domnul cind avea doar 14 ani, in imprejurari dramatice, demne de povestit cu alta ocazie, aproape de sfirsitul razboiului. 
Domnul a fost credincios si plin de har in tot restul vietii sale.
A slujit ca pastor multi ani in mai multe biserici din judetele Suceava si Botosani, inclusiv la Vatra Dornei.
Inceputurile Bisericii din Vatra Dornei sint legate de lucrarea lui, la fel ca cea din Gura Humorului si din Suceava, deschisa acum 47 de ani în casa noastra.
Domnul merita toata lauda si gloria pentru ce a facut in viata si prin lucrarea tatalui nostru.
Cu el s-a stins o intreaga generatie de pastori baptisti din Moldova.

Una din cântarile lui preferate era aceasta:
„Isuse-al meu prieten scump
Din zorii tineretii
Cu Tine eu calatoresc
Pin’ la sfirsitul vietii.
Tu esti comoara care-ai fost
De mine mult cautata
Si astazi nu Te-as mai lasa
Nici pentru lumea toata…”

Stim ca tatal nostru e acum in glorie si odihna vesnica, in bibecuvintata prezenta a Domnului si Mintuitorului nostru Isus Cristos, si avem credinta ferma ca ne vem revedea odata cu toti cei dragi plecati inaintea noastra, in Imparatia vesnica si in prezenta Mântuitorlui nostru drag.

Apreciem enorm sustinerea voastra in rugaciune în aceasta perioada.
Multumim si Domnul sa va binecuvinteze pe fiecare!

Mircea Mitrofan

A sunat telefonul, și când i-am vazut numele afișat, în acele clipe de dinaintea glisării butonului verde pentru a răspunde, inconștient am căutat să identific motivul apelului. A trecut ceva timp de când nu ne-am auzit la telefon. De văzut, ce să mai zic! L-am întâlnit ultima dată în capitală prin mai, în 2018, la Arenele Romane. Am crezut că este în Suceava. Aveam o regula stabilită de prin 2005 când ne-am constituit într-un grup de sprijin. Nu eram mulți în acel grup, eram din mai multe zone din țară, și ne știam prin intermediul proiectelor pe care le realizasem până atunci. A fost ușor să venim împreună și să ne stabilim obiective comune. Făceam același tip de lucrare chiar dacă sub forme diferite. Lucram cu oamenii. La debutul fiecărui an ne strângeam undeva pe la mijlocul țării, în zona Brașovului de regulă, și petreceam câteva zile împreună. Erau zilele care defineau anul. De fiecare dată plecam de la întâlnire încrezător și cu un elan pe care nu prea pot să mi-l explic. Acolo în acele întâlniri prelungite realizam că activitatea în care sunt implicat este una care te consumă și lucrul cu oamenii se dovedește dificil iar acesta se complică enorm atunci când trebuie să slujești și pe unii care doar par oameni. Pentru mine acel grup de sprijin avea să vină la momentul potrivit pentru că anul 2005 a fost unul în care aveam să descopăr că oamenii nu sunt ceea ce par. M-a lovit crunta realitate a ceea ce reprezintă meschinăria naturii umane exprimată prin machiavelice manifestări. Am înțeles atunci că în viață trebuie să mergi cu garda sus și să nu te lași copleșit de aparențe. A fost o lecție cruntă dar probabil că era necesară pentru unul ca mine care avem o perspectivă mirobolantă asupra a ceea ce înseamnă viața. Nu-i văzusem și partea hidoasă.

Au trecut ceva ani din 2005 și dinamica vieții ne-a determinat să dăm o altă formă întâlnirilor noastre. Telefonul primit este o modalitate de a ține aproape unul de altul. Nu m-aș mira să îi fi sunat pe mai mulți din grupul nostru. La un asemenea telefon primesc de regulă întrebări punctate, conturate, țintite. Astfel de întrebări nu le primesc de la oricine însă de la el îmi par normale pentru că știu de ce le pune și mai știu că pot avea încredere în el. Acesta era un episod important din întâlnirile noastre. Dădeam socoteală unul altuia într-un cadru sigur și realizam că nu suntem singuri.

Managerul Spitalului Județean Suceava, Vasile Râmbu, sigur vrea să aibă un spital în care mita să fie de domeniul trecutului. A făcut pași serioși în această direcție iar cel mai concret este implementarea ISO 37001.

Mă mir că Suceava este cea care dă startul în ceea ce privește implementarea acestui standard. Este se pare un semnal destul de clar că la noi se vrea eradicarea fenomen care a ajuns deja marcă înregistrată. Managerul de la Spitalul Județean vrea și atunci este de bine. Nu știu dacă și cadrele medicale vor însă aceasta mai puțin contează. Ele nu ar trebui să aibă încotro.

Chiar dacă Râmbu vrea, singur nu poate. Sigur nu poate chiar dacă a împânzit instituția cu zeci de camere. Ajutorul pacienților este cel care se impune. Pacientul trebuie să își schimbe mentalitatea și să se raporteze corect la cadrul medical. Aceasta înseamnă că atunci când ești în fața medicului știi că el a ajuns medic pentru că tu din taxele tale i-ai plătit studiile și ai dreptul legal de a fi tratat corect. Dacă medicul nu dă dovadă de profesionalism trebuie să îl faci să înțeleagă că îți cunoști drepturile și te aștepți să fii tratat ca atare.

Vasile Râmbu este conștient că se fac vinovați unii medici de ”păcate” deși halatele le conferă o angelică înfățișare. Cu siguranță își cunoaște bine instituția. O va curăța? Trebuie ajutat prin sesizări concrete și susținute. Este și un număr de telefon pentru colectarea sesizărilor:  0230 206 800

Iată ce declara Vasile Râmbu prin iunie 2018:

„Îmi doresc să avem semnale exacte, reale, ținând cont de responsabilitățile fiecăruia, atât ale personalului medical, cât și ale pacienților și aparținătorilor. Suntem foarte sensibili la sesizările legate de comunicarea defectuoasă, de comportamentul necivilizat, de atitudini profesionale neadecvate. Apelurile sunt netaxabile, sunt gratuite din punct de vedere al costurilor, dar folositoare ca şi măsuri pentru noi. Punerea la dispoziţia pacienților a acestui număr de telefon, ne ajută să-i ajutăm pe cei care sunt nemulţumiţi, exact ca şi noi, de anumite atitudini ale angajaților, mai ales în contextul în care statul a făcut şi face un efort deosebit de a-i plăti decent. Vedem că se pot face progrese, mai ales în zona din care apar cele mai multe nemulţumiri. Nimeni nu este de neînlocuit în condiţiile în care ofertele din piața muncii sunt generoase. ”

Oricât de bine intenționat este Vasile Râmbu nu poate singur. Asta-i sigur. Poate oare fi sigur că nu-i lăsat singur?

CITEȘTE TOT ARTICOLUL…

L-am întâlnit cu mai mulți ani în urmă la Iași. Era pe atunci directorul Arhivelor Naționale. Ulterior aveam să aflu că Dorin Dobrincu rămâne în istorie ca primul director al Arhivelor Naţionale care a permis accesul liber la arhivele fostului PCR, ceea ce a însemnat un câştig imens mai ales pentru istorici. Ultima dată l-am întâlnit în București. Era pe 15 martie 2011. Știu exact data pentru că eram în capitală pentru a participa la concertul celor de la The Gaither Vocal Band.  Am găsit un interviu și uite că îl postez aici în toată amploarea sa. Pe lista lecturilor imediate se află și ”Omul evanghelic” cartea la care este unul dintre coordonatori.

Un mesaj prezentat pe data de 3 februarie pe un subiect sensibil. Daniel Grigoriciuc a ales o abordare echilibrată, biblică.

Ne ține el la curent cu acele aspecte care l-au determinat să se mute pentru o perioadă la Cluj, așa că nu scriu eu despre aceasta, deși am preluat mesajele sale din dorința de a vă da vești bune. Așteptăm de fiecare dată vești bune. O veste bună este și în imaginile următoare. Nu cred că este satisfacție mai mare decât să te bucuri alături de cei pe care i-ai avut la evenimentele organizate de tine sau alături de cei pe care i-ai slujit. Nicu și Estera sunt înconjurați de tineri pentru că acești tineri au avut parte de slujirea lor iar reîntâlnirea cu ei readuce în actualitate mementele cheie ale existenței lor.

Pastorul Nicu Grămesc a fost invitatul special al celor de la Casa Tâmplarului din Cluj.